vineri, 24 mai 2024

Caritatea ca impostură


Precizare
: Să observăm că, din ce se donează mai mult, din aia, bolnavii şi nevoiaşii care necesită ajutor, sunt mai mulţi. (Nu, nu e de la schimbările climatice!)

Charities Make Things Worse

Why I don’t give, and you shouldn’t either, by Tony Atkinson - https://medium.com/the-curmudgeon/charities-make-things-worse-e9d685c38f88

Caritatea ca impostură 

Partea I-a https://antipresa.blogspot.com/2024/05/caritatea-ca-impostura.html#more

Partea a II-a

“Caritatea face mai mult rău. Eu nu donez şi nici tu n-ar trebui s-o faci!” (Doar ţintit, pentru cunoscuţi)

“Ideologia, sau sistemul personal de principii şi valori, n-ar fi trebuit să intre ȋn ecuaţie. Dar natura tribală a oamenilor e de aşa natură ȋncȋt s-a ȋntȋmplat. Normal, alte grupuri, cu agende specifice, s-au folosit de ideologie, ca să pătrundă ȋn system, să-l denatureze şi să-l compromită, ȋn aşa fel ȋncȋt să servească propriilor interese. Ȋn west, asta a dus la dominaţia ideologiei capitaliste – astfel profitul a devenit sacrosanct. Iar asta a dus la pierderea abilităţilor (native sau dobȋndite), reducerea continuă a forţei de muncă, menţinerea intenţionată a unui bazin de şomeri şi a unui nivel de sărăcie, pe post de ameninţare la adresa angajaţilor – să ştie că pot fi ȋnlocuiţi instant, fără probleme - precum şi folosirea forţei de muncă ieftine şi itinerante, cu scopul de a ţine salariile jos, atunci cȋnd tind să crească prea mult.

Asta ȋnseamnă oameni cărora le e frig şi foame. Cererea constantă a corporaţiilor şi patronilor bogaţi, ca taxarea să fie din ce ȋn ce mai mică pentru ei, a lăsat guvernele cu bani din ce ȋn ce mai puţini şi, ȋn consecinţă, serviciile vitale de care depinde viaţa omului obişnuit livrează din ce in ce mai puţin. Ȋn acelaşi timp, beneficiile companiilor au crescut pe baza taxării minime şi a salariilor ţinute la nivel minim.

Pare cinic şi dur, ce spun acum, dar pȋnă cȋnd oamenii nu vor muri, din ce ȋn ce mai mulţi – cum pare să se-ntȋmple deja - de foamete, frig şi imposibilitatea de a avea acces la servicii medicale, guvernele nu vor fi presate să schimbe nimic. Cȋt organizaţiile de caritate şi fundaţiile se bagă să prevină dezastrul, guvernele se vor mulţumi să nu facă nimic, sau, ȋn orice caz, s-o ţină tot aşa, făcȋnd pe plac corporaţiilor şi miliardarilor.

D-asta nu donez acestor asociaţii caritabile. Aş dona bucuros unui spital care să cumpere cărţi pentru pacienţi, jucării pentru secţia pediatrică şi i-aş plăti pe cei care ȋmping trollere pline cu dulciuri şi bunătăţi prin spitale. Aş dona, de asemenea, celor care cumpără jucării pentru copiii instituţionalizaţi. Dar nu voi dona celor care permit guvernelor să se sustragă de la obligaţia de a asigura nevoile de bază ale populaţiei!

E treaba guvernului să doteze spitalele cu echipament medical, şcolile cu manuale şi biblioteci, să dea locuinţe familiilor cu salarii mici, mijloace de ȋncălzire şi posibilitatea de a-şi cumpăra suficientă hrană sănătoasă. Numai că, guvernele nu mai au nici o responsabilitate, graţie benevolenţilor şi bunilor samariteni care, prin acţiunile lor, pur şi simplu, exacerbează situaţia şi vor face prăbuşirea şi mai rea!

Cȋnd şi de ce donez


Cȋnd cumpăr, ȋn fiecare an, Flanders poppy, maci din hȋrtie şi plastic, e nici mai mult, nici mai puţin decȋt respect. Respect pentru bunicul meu care, deşi n-a fost ȋnrolat, a servit ca voluntar ȋn Garda Regională. Respect pentru socrul meu care a luptat ȋn al II-lea Război Mondial, ȋn cadrul Royal Naval Air Service. Respect pentru camarazii mei care, spre deosebire de mine, nu s-au mai ȋntors după front. Datorie, nu caritate – puteţi să mă-njuraţi cȋt vreţi!

Oriunde, pe ţărmul UK, e un lucru obişnuit să dai peste puncte de colectare a donaţiilor către Royal National Lifeboat Institution. Acest corp venerabil de salvatori există de aproape un secol, ȋntr-o formă sau alta. La bază, aceşti oameni sunt voluntari care trăiesc şi adesea muncesc, pe mare, unde salvează vieţile altora. Oameni care ȋnţeleg marea şi cȋt de ȋnfricoşător de impredictibilă poate fi. Ei nu reprezintă bogaţi etalȋndu-şi mila pentru sărăci, ei sunt egalii celor pe care ȋi salvează. Pe ei pot şi vreau să-I sprijin.

Donez, de asemenea, pentru Air Ambulance. NHS cheltuieşte milioane ȋn fiecare an ca să-şi păstreze flota de ambulanţe aeriene, cu echipele de paramedici şi centrele de coordonare şi control operaţionale, şapte zile din şapte, non-stop.

Au, de asemenea, paramedici pe motociclete, doctori de Urgenţe ȋn maşini utilate pentru răspuns rapid, HARTs (Echipe de salvare din locuri greu accesibile) şi chiar ambulanţe pe apă, pe fluviile mari. Aceste servicii, cu sprijinul Poliţiei, Pompierilor, Pazei de coastă şi, uneori, al Armatei, se ocupă de peste 95% din miile de apeluri zilnice. Cele 22 de servicii de ambulanţe aeriene – cu o singură excepţie, toate subvenţionate din donaţii - nu sunt folosite decȋt ȋn cazuri specifice. De exemplu, cȋnd ambulanţa obişnuită nu poate ajunge ȋn locul respectiv, sau nu sufficient de repede sau cȋnd pacientul e ȋn stare atȋt de gravă, ȋncȋt transportul pe pămȋnt - cu tot supportul medical, echipaj şi echipamentul de pe ambulanţă – nu-l mai poate salva. Nu e o situaţie obişnuită şi nu se-ntȋmplă ȋn fiecare zi. Adevărul e că, indifferent de fondurile alocate de govern sistemului de sănătate, ca să susţină Ambulanţa aeriană, acei bani ar putea fi utilizaţi, cu folos, ȋn altă parte. Aşa că, o contribuţie caritabilă e o alternativă corectă.

Caritatea de export

OK, orice aş zice acum, se va găsi vreun măcănitor să mă numească rasist dar, dă-l dracu’!

Ȋn fiecare nenorocit de an, se-ntȋmplă să fie, colo, o inundaţie, dincolo un cutremur, ȋn colţul ăla – un tsunami, ȋn spate – un uragan şi ȋntotdeauna, dar ȋntotdeauna o secetă sau o foamete ȋn Africa.

Şi asta se-ntȋmplă de cu mult ȋnainte ca cineva să ȋnceapă să vorbească despre ȋncălzire globală şi schimbări climatice. Cȋnd eram copil, consideram de datoria noastră să trimitem timbre vechi, tacȋmuri, maşinuţe de jucărie sau ce mai era, la Blue Peter [emisiune pentru copii], cȋnd se cereau donaţii. Ȋn zilele noastre, o emisiune de ştiri, un documentar sau o celebritate preia cauza, apoi toată lumea se raliază acestei cauze, ȋntr-o orgie a generozităţii, atinsă, ocazional, de oarece compasiune sinceră.

Ȋn fiecare an, guvernele occidentale cheltuiesc miliarde pe ajutoare trimise ȋn străinătate, către aceleaşi ţări, care, dintotdeauna, cerşesc ajutorul.  Ȋn fiecare an, văd aceleaşi imagini cu oraşe dărăpănate şi prăfuite, sate ȋn ruină, copii subnutriţi şi bebeluşi zbierȋnd şi mă gȋndesc: “Unde, naiba, s-au dus toţi bani ăia?”

Apoi, preşedintele ţării apare ȋn media, ȋntr-o conferinţă de presă, cerȋnd şi mai mulţi bani. El e bine hrănit şi ȋmbrăcat la patru ace, nevastă-sa stă lȋngă el ȋntr-o rochie largă de designer, cu bling-bling, ca să ştii că e originală. Ȋn spatele şi-n jurul lui stau alţii, la fel de bine hrăniţi şi aspectaţi, ȋn timp ce, mult ȋn spate, pȋndesc nişte gentlemen masivi şi ȋn mare formă fizică, ȋmbrăcaţi ȋn uniforme militare la dungă, purtȋnd cu ostentaţie, arme de asalt, ultimul răcnet. Brusc, un gȋnd ȋţi vine-n minte: “Deci, acolo au ajuns toţi bani din ajutoare!”

Apoi, treci la liderul gherilei anti-guvernamentale (pentru că ȋntotdeauna există o gherilă anti-guvernamentală). Şi ăsta e dubios de bine-hrănit, la fel şi luptătorii (chiar şi aceia care nu sunt mai ȋnalţi decȋt mitraliera). Combatanţii lui, bine dotaţi, sunt vopsiţi de camuflaj, cu mare artă, iar armele sunt la fel de moderne şi lustruite ca cele folosite de trupele guvernamentale. Aşa că, mă-ntreb – acolo merg toţi bani din donaţii? Fiindcă, e ciudat cum toate milioanele strȋnse se duc pe, nu mai mult decȋt, vreo cȋteva camioane cu alimente de bază.

E lucru ştiut, politicieni corupţi există ȋn toată lumea. Poate nu e corect să spunem că toţi sunt corupţi, dar cei mai mulţi sunt, dacă au ocazia.

Alt lucru ştiut e că, pȋnă cȋnd şi dacă, guvernele occidentale nu cer şi nu primesc (de preferat de la cei ȋnarmaţi) - acces total ȋn legătură cu felul cum au fost repartizaţi şi cheltuiţi banii din ajutoare, cea mai mare parte a sumei se va duce ȋn buzunarele oficialilor corupţi, sau pentru proiecte de promovare, cum sunt stadioanele sportive, centre de business sau universitare ȋn oraşele capitală. Prea puţin sau deloc, ajunge la cei care au nevoie de ei.

Mai mult, pȋnă cȋnd convoaiele cu ajutoare nu vor avea escortă militară (militari de-ai noştri, nu de-ai lor), vor continua să mituiască gherila să-i lase să treacă. Dar, ca să facem asta, trebuie să scăpăm de corupţii noştri.

Un ultim cuvȋnt

Dacă cineva ȋncearcă să te convingă sau să te facă să te simţi vinovat ca să donezi unei asociaţii de caritate, opreşte-te-n loc şi gȋndeşte-te la rȋnjetul dispreţuitor de pe faţa oricărui miliardar. Gȋndeşte-te că, la cȋţi bani are dosiţi ȋn paradisuri fiscale, ar putea rezolva toate problemele din lume, dacă guvernul ar avea sȋnge-n instalaţie şi decenţa de a-i recupera.

Apoi, scoate-ţi mȋna din buzunar şi foloseşte-o să ţii guvernul ca pe jar. Dacă eşti genul, uneşte-te cu alţii ca tine şi porneşte o campanie. Nu te mai văicări de nuanţa pielii, identitate de gen, preferinţe sexuale şi pronume. Pentru că, există oameni – copii – ȋn jurul nostru, cărora le e frig şi foame, şi care merită să trăiască mai bine. Vorbeşte ȋn numele lor, fiindcă au nevoie de vocea ta mai mult decȋt ai tu nevoie!”

“The poppy is a symbol of Remembrance and hope, including hope for a positive future and peaceful world.

They are a show of support for the Armed Forces community, those currently serving, ex-serving personnel and their families; and a symbol of Remembrance for all those who have fallen in conflict.”  https://www.britishlegion.org.uk/get-involved/remembrance/about-remembrance/in-flanders-field

home guard (volunteer army) - armata voluntarilor britanici s.f. - During the war, the Home Guard was composed mainly of men who weren't eligible for conscription.

We are the RNLI - The charity that saves lives at sea  https://rnli.org/



“Durerea şi empatia second-hand”. Ce e prea mult, strică  https://freefrompress.blogspot.com/2024/05/durerea-si-empatia-second-hand-ce-e.html

“Ȋn era mega-share-uitului, Mixie şi Munchi sunt un mister, un mit, un licăr şi-o eroare tehnică, ȋn acelaşi timp. Dar contul lor de TikTok, 2girls1bottl3, este un portal spre o altă lume, deja creată.”  https://antipresa.blogspot.com/2024/05/generatia-tiktok-si-aici-sunt-copiii.html#more

Cine, dracu’, eşti tu, să-i ȋnveţi pe alţii ce să facă sau să nu facă?  https://antipresa.blogspot.com/2024/06/sa-stii-sa-i-lasi-pe-oameni-in-pace-e-o.html









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu