Hei, cuţȋt, cuţȋt, cuţȋt…ceva! https://freefrompress.blogspot.com/2025/02/ma-pufneste-risul.html
President
John F Kennedy's speech, warning us...
Listen carefully to the words of President John F. Kennedy in
his speech before the American Newspaper Publishers Association https://www.youtube.com/watch?v=qvSD6If3zds
John F Kennedy’s “President and the Press” address in 1961
“Eroarea nu devine greşeală decȋt atunci cȋnd refuzi să o
corectezi.”
“Secretomania”
– ȋn sine, e un cuvȋnt detestabil, ȋntr-o societate liberă şi transparentă; iar
noi suntem, ca popor - istoric şi intrinsec - ȋn opoziţie cu societătile
secrete, cu jurămintele secrete şi cu ritualurile secrete.
Cu mult timp ȋn urmă, noi am decis că pericolele secretizării faptelor relevante, ȋn mod excesiv şi nenecesar, depăşesc, cu mult, pericolele invocate pentru justificarea secretizării. Ştim astăzi, că n-are rost să ne opunem societăţilor secrete, imitȋndu-le restricţiile arbitrare. Că n-are rost să ne asigurăm supravieţuirea naţiunii dacă, odată cu noi, nu supravieţuiesc şi tradiţiile noastre. Şi că există un mare pericol ca, invocarea unei nevoi de securitate sporită, să ȋncapă pe mȋinile unora nerăbdători să-şi extindă influenţa pȋnă la nivelul official al cenzurii şi secretizării.
Cȋt stă ȋn
puterile mele, nu intenţionez să permit aşa ceva. Niciun official din
Administraţie, indifferent de rang, fie el civil sau militar, n-ar trebui să
interpreteze ce spun aici, ȋn această seară, drept scuză pentru a cenzura
ştirile, a băga pumnul ȋn gură opozanţilor, a ne ascunde greşelile sau a
ascunde de presă şi de public faptele pe care aceştia au dreptul să le
cunoască.
Asta
pentru că, la nivel mondial, avem un inamic: o ocultă nemiloasă, de tip monolit, care se bazează,
ȋn principal, pe mijloace ascunse pentru a-şi extinde sfera de influenţă – prin
insinuare, ȋn loc de invadare; prin subminarea ordinii de drept [revolte], ȋn
loc de alegeri democratice; prin intimidare, ȋn loc de libertatea de a alege,
pe lupta de gherilă, ȋn plan obscur, ȋn loc de luptă armată la lumina zilei.
Este un system
care angajează vaste resurse umane şi materiale, ȋn creearea unei maşinării
bine ȋnchegate, super-eficiente, care combină operaţiuni militare, diplomatice,
economice, ştiinţifice, politice şi de informaţii…
Planurile
lor sunt ascunse, nu publicate. Greşelile lor sunt ȋngropate, nu fac titlurile
ziarelor. Dizidenţii sunt reduşi la tăcere, nu aplaudaţi. Nicio cheltuială nu e
pusă ȋn discuţie, niciun zvon n-ajunge-n presă, niciun secret nu iese la iveală…
Niciun
Preşedinte n-ar trebui să se teamă de expunerea propriului program, criticilor
publice. Pentru că, astfel, ajungem la a ȋnţelege despre ce e vorba, iar
de-aici, la sprijin sau opoziţie. Ambele sunt necesare. Nu cer ziarelor
dumneavoastră să sprijine o Administraţie, dar vă cer ajutorul ȋn misiunea
extraordinară de a informa şi alerta poporul american. Fiindcă, am ȋncredere
deplină ȋn răspunsul şi dedicarea cetăţenilor noştri, atunci cȋnd sunt bine
informaţi.
Nu doar că
nu voi ȋmpiedica dezbaterile controversate printre cititorii dumnevoastră, dar
le consider chiar binevenite.
Această
Administraţie intenţionează să fie sinceră ȋn legătură cu erorile pe care le
face; pentru că, aşa cum a spus un ȋnţelept odată: “O eroare nu devine o
greşeală pȋnă cȋnd nu refuzi s-o corectezi.” Intenţionăm să ne asumăm ȋntreaga
responsabilitate pentru erorile noastre şi aşteptăm de la dumneavoastră să le
scoateţi ȋn evidenţă, atunci cȋnd nouă ne scapă.
…Fără
dezbatere, fără spirit critic, nici o Administraţie şi nici o ţară nu pot reuşi
– nici o republică nu poate supravieţui.
De aceea,
legislatorul atenian Solon a decretat a fi o crimă refuzul oricărui cetăţean de
a participa la o dezbatere [pe o temă controversată].
De aceea,
libertatea presei noastre este garantată de Primul Amendament – singura ramură
ocupaţională, din America, protejată ȋn mod expres, prin Constituţie – nu, ȋn
principal, de dragul amuzamentului şi distracţiei, nici să pună accent pe
trivialităţi şi sentimentalisme, nu pentru a simplifica “dă-i publicului ce
vrea să vadă şi s-audă” – ci pentru a informa, pentru a stimula, reflecta,
vorbi despre pericole şi oportunităţi, a scoate ȋn evidenţă crizele şi variantele
aflate la dispoziţie, a conduce, a da formă, a educa şi, uneori, a ȋnfuria
opinia publică.
Asta
ȋnseamnă o acoperire şi analiză exhaustive ale ştirilor internaţionale – şi-n
felul ăsta, ȋn loc de ceva ȋndepărtat şi străin, devine ceva la ȋndemȋnă,
aproape de casă. Ȋnseamnă o atenţie mai mare acordată ȋmbunătăţirii
capacităţii de a ȋnţelege ştirile dar şi ȋmbunătăţirea diseminării lor.
Ȋnseamnă,
pȋnă la urmă, că, la toate nivelurile, guvernarea trebuie să-şi ȋndeplinească
obligaţia de a te informa la maximum posibil, exceptȋnd limitările cele mai
ȋnguste care ţin de securitatea naţională…
La fel e şi
cu presa scrisă – cea care ȋnregistrează faptele omului, păstrătoarea
conştiinţei umane, curierul de ştiri – unde căutăm puterea şi sprijinul,
ȋncrezători că, prin ajutorul primit, omul va fi ce i-a fost menit să fie,
de cȋnd s-a născut: liber şi independent.”
– President
John F Kennedy
“Solon
(Ancient Greek: Σόλων; c. 630 – c. 560 BC)[1] was an archaic Athenian
statesman, lawmaker, political philosopher, and poet. He is one of the Seven
Sages of Greece and credited with laying the foundations for Athenian
democracy.” https://en.wikipedia.org/wiki/Solon
John
F Kennedy’s “President and the Press” address in 1961 - “Kennedy goes on to debate the
balance between free speech, secrecy and national security. It’s stunningly
relevant now, half a century later.” https://bigthink.com/articles/the-very-word-secrecy-is-repugnant-in-a-free-and-open-society/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu