La noi intelectualii stau separat: separat unul de altul şi separaţi de problemele societăţii. Ca Biserica. Aţi văzut cat e de superioară (ştiu), ea nu se amestecă cu săracii, nu dă bani la cerşetori, doar ia. Aici, trebuie să menţionez că mi s-a părut extraordinar că o ziaristă a luat atitudine. Asta, n-ar face niciodată intelectualii romani. Ei cred că “proştii” nu pot fi conduşi decat cu frica de Biserică. Apoi, după Revoluţie, n-auzeai decat troiţă şi intelectual.
Domnul Liiceanu, de exemplu, vrea ca elevul să aibă un limbaj elevat. Drept urmare, manualele de la Humanitas sunt atat de greoaie incat nu pot fi citite nici cu dicţionarul. Am văzut o carte de istorie de clasa a opta dureros de complicată şi stufoasă care avea inclusiv marginile paginilor pline de cronici şi letopiseţe ceea ce e foarte atrăgător: cui nu-i place să citească intr-o limbă veche. Nimeni n-a ales istoria in acel an pentru capacitate, spre disperarea profesorului-director care tocmai dăduse la o parte profesorul dinaintea lui fiindcă mirosise “meditaţii”. Ce să mai spunem de D-l Goe care nu reprezintă tipologia copilului răsfăţat (la Humanitas) ci e un personaj ce poate fi descris cu o armată de neologisme care mai de care mai rare. Aşa se face că, la o aniversare I.L.Caragiale la un liceu cu acelaşi nume, “premianta”, pusă anume să reprezinte şcoala, s-a fastacit cand a trebuit să răspundă unui reporter la intrebarea “Cine este D-l Goe?”. dupa care s-a redresat şi-a inceput să recite un text invăţat la meditaţii. Faptul de a inţelege nu doar că n-are nici o valoare dar e chiar interzis in şcolile noastre. Sunt profesoare care cer elevilor să reproducă exact comentariul pe care-l dau ele, altfel nu le citesc lucrarea ,că le oboseşte. Rezultatul: nimeni nu mai ştie să vorbescă liber (la reporterii de teren se vede cel mai bine). Nu l-am văzut pe D-l Liiceanu să ia atitudine publică in legătură cu degradarea invăţămantului şi era gata-gata ca dorinţa lui Florin Călinescu să se implinească: invăţămantul obligatoriu de …5 clase. Acum, D-na Andronescu se laudă cu prelungirea invăţămantului obligatoriu pană la zece clase. Eu zic că are ţinere de minte d-na ministru, totuşi de ce n-o fi precizat dumneaei că zece clase obligatorii erau şi inainte de”89.
Domnul Pleşu, care nu ne-a lămurit niciodată cum a fost cu bursa aia din Germania, a avut o emisiune cu Domnul Liiceanu. Foarte bine. După care s-a retras. Intre timp, Domnul Liiceanu şi-a dat seama că, oricat ai aştepta, timpul nu rezolvă chiar totul şi s-a centrat politic: in lipsă de altceva de partea lui T. Băsescu. Aici a fost curajos deşi nu ştiu dacă a anticipat vreun moment ce avea să-ndure de la “puterea presei”.
Tot pe-atunci Domnul Pleşu a anuntat că nu mai votează. Era rau si atat dar motivatia a fost si mai si : “Nu vreau să mai fiu dezamăgit.” Dacă acest răspuns a provocat un şoc sau doar tristeţe depinde de receptorii fiecăruia. Invidia ar fi o reacţie mai potrivită (deşi oribilă) pentru că luxul de a nu mai fi dezamăgit nu şi-l permite mai nimeni. Acum cateva zile Cristian Tudor Popescu i-a luat un interviu d-lui Andrei Pleşu, e un fel de-a spune, pentru că orice discuţie cu primul este, de fapt, un interogatoriu in ziua judecăţii, in care acum, Domnul Pleşu, se declară pentru votul obligatoriu. Păi, după ce ani de zile, tot felul de “lucrători” in televizor le-au băgat oamenilor in cap că votează degeaba si ne-am trezit că asistaţii social şi birocraţii (aceia in plus) ne conduc iar politicienii nu se mai adresează altor categorii sociale, pare ca democratia ar trebui sa fie obligatorie.
La C. T. Popescu lucrurile stau exact invers, cum ii stă bine unui lider de opinie, ca nici stapanul de sclavi nu e mai presus decat el. E bataie mare pe cine sa-ti formeze opinia, pentru ca, pe langa biserica, si presa vrea sa conduca o "turma". Pe cand rămăseseră in turul doi Iliescu şi Vadim(o vrăjeala menita să-i elimine adversarii lui Iliescu), D-l Popescu ne indemna să mergem la vot pentru că, asta-i viata, nu intotdeauna alegi intre un bine şi-un rău ci de cele mai multe ori ai de ales intre două rele (eu am ţinut minte şi n-am ieşit din cuvantul lui). Acum, cel mai iubit dintre jurnalişti, s-a sucit: nu avem pe cine să votăm.
Ieri, in New York Times, pe prima pagină, americanilor li se aducea aminte că democratie nu inseamnă doar cand mergi la vot, trebuie să fi activ şi-ntre două tururi de scrutin, iar cat priveste capitalismul, el se-ntamplă ori de cate ori un dolar trece dintr-un buzunar in altul (in caz că vreun american a uitat asemenea lucruri mărunte). La noi, alaltăieri D-l Popescu scria un articol “puturos” despre Ridzi care nici nu poate fi reprodus si care l-a facut pe un psiholog sa-l banuiasca de sindromul Tourette in timp ce televiziunile de ştiri au dezbătut apa in piuă pe acelaşi subiect. Ideea de atitudine, de fapt, a fost definitiv compromisă la noi cand Realitatea a reuşit să dea o mană de ajutor dealerilor de maşini second hand şi a umplut ţara de vechituri. Un lucru atat de prost nimeni nu putea să facă.
Tot ieri, T. Băsescu le-a zis că publicitatea electorală “pe gratis” a adus presei bani la negru şi ei au discutat doar despre faptul că asta inseamnă că şi fiică-sa a plătit astfel de publicitate. Da’ voi, ati incasat? Că nu ne-aţi spus.
Alţi intelectuali care mai apar la tv. sunt: Stelian Tănase care spune că pe vremea lui Ceauşescu nu putea merge la biserică (nici Marina Constantinescu nu-l putea atunci descoperi pe Dumnezeu)-e o minciună, doar dacă ei obişnuiau să cante in strună partidului şi nu puteau să se dezminta; Mircea Dinescu- sau de ce n-avem noi disidenţi sau modele: pentru că n-avem; C. B. Stolnici- intelectual, aristocrat etc., toată lumea se preface că nici n-a turnat la securitate, nici n-a vizitat romani din străinătate inainte de”89 dintre care unii au murit. Recent am văzut-o pe Lucia Hossu-Longin (şi ea cu angajamant), reabilitandu-l pe Pacepa, ajutată prin telefon de d-na Zoe Petre. Doamne-fereşte! Singurul care a avut de suferit cumplit şi n-a turnat a fost Ticu Dumitrescu, care a şi murit săracul, probabil cand a văzut că toţi sunt turnători. Binenţeles, “partidele istorice” nici nu s-au sinchisit.
Mai avem intelectuali la C.N.A. dar eu nu cred că sunt vii, altfel ar lua atitudine faţa de lăturile din televiziuni şi n-ar lăsa sa fie distrus fondul cultural al unui popor care nu e prost dar are neapărată nevoie de educaţie. Lipsa educaţiei la şcoală sau in familii sănătoase la cap şi alfabetizate este o nenorocire care deja s-a produs. Chiar dacă sunt o minoritate, această drojdie nenorocită “educată” de televiziuni ne-a invadat viaţa. Nu putem să scăpăm nicăieri de ea: la bloc, la ţară, in concediu. Profesorii care ne-au invăţat pe noi carte au avut ambiţia ca nici măcar cel din fundul clasei să nu fie atat de prost precum vedem astăzi. De fapt, noi nici nu ştiam că există ăştia şi, pentru noi, nici Ceauşescu nu exista decat ca noţiune abstracta, neimportantă
P.S. Acum, eu ştiu că intelectualii de mai sus nu vorbesc cu Adrian Păunescu (ce-i drept nici ego-ul lui nu-ncape pe nici o uşă),dar eu spun că inainte de revolutie se canta o muzica folk excelentă (care nu era despre conducător, cum lasă unii să se-nţeleagă), ci era despre o stare de spirit extraordinara, de libertate interioara, aproape mistică care, din păcate, nu poate fi exprimata pentru c-a omorat-o timpul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu