D-l Morbos – Radicalizarea sau De ce nu mai fac românii copii? - VI

Generația PRE

Mirosea a brazdă întoarsă și transpirație vintage, neagră, amestecată cu picuri de lumânări ruginii și garoafe albe pregătite să moară. Din palmierii leguminoși cu păstăi de mazăre se scurgea o ploaie sinuoasă, verzuie, în trend cu ultimul răcnet politic în materie de ecologie.

D-l Morbos sorbea, la propriu, fiindcă simțul mirosului îi fusese extirpat ca să nu strâmbe din nas, miresmele culturale ale înmormântării de breaking news. Întotdeauna se întrerupe programul pentru îngropăciunile care contează! Raportorii stăteau pe marginea gropii, în damf de cădelniță și transmiteau de la fața locului cu abnegație și compasiune nedisimulate, ba chiar din contră, în încercarea de a implementa campania Ce pățești dacă nu-ți exprimi emoțiile pentru publicul interesat?!

În timp ce, în spatele lui, în depozitul de oameni din calculator se jucau o mulțime de copii vechi în eprubete sociologice, arhivarul din Viitor apăsă, la întâmplare, unul din posturile de supraveghere – nu contează care, fiindcă toate erau la fel - și peretele-tv se limită la o singură televiziune și un purtător de microfon cernit ca să transmită din halda de steril.

“Bună ziua, dacă putem să spunem așa, fiindcă numai bună nu e, având în vedere că avem vești nu tocmai plăcute. Ne aflăm într-un moment trist, pentru cei care l-au cunoscut, la înmormântarea unui tânăr care a pierdut lupta cu viața deși tratamentul a fost unul foarte bun și scump iar doctorii au făcut tot ce le-a stat în putință. Acest tânăr, cum vă spuneam, avea viitorul în față, încă de când s-a născut, beneficiind de toate vaccinurile și diagnosticele posibile dar și de emisiuni tv. indicate copiilor sub 12 ani, precum și de o reeducare pe stil nou, dementalizantă, dar a ales să plece la ceruri și să ne privească de sus.

Vedeți acum, în prim plan, rudele împietrite…”

Camera se mută pe cuplul îmbrăcat în blugi care se uita în sus, probabil ca să vadă cum se ridică sufletul la cer odată cu avioanele fără aripi și corbii uriași, obezi de atîta consum, în timp ce o fetiță, de vârstă incertă din cauza ridurilor copilăriei și a tunsorii scurte, eco, sărea în groapă odată cu coborârea coșciugului în căutare de Ipokimeni cu telefonul mobil. Preotul, evanghelist aparținînd cultului nou Martorii lui The Greater Good, oficia lunga slujbă de îngropăciune acompaniat de crucile sincron, desenate din vârful degetelor de grupul de ONG-iști pentru implementarea trecerii la cele veșnice. Pentru că, ce e moartea, nu-i așa, decât o trecere de la pachetul obligatoriu de sănătate, la eternitate! De-asta, viața noastră pe pământ este predestinată a sluji unui Mare Bine, (previzibil doar în statistici), ca să aibă un rost!

În coșciugul din plastic biodegradabil zăcea un trup ireal de mort în sensul că nici o babă, oricât de optimistă și scormonitoare, n-ar fi zis că “arăta, maică, de parcă dădea să se ridice”. Asta pentru că toată viața fusese pregătit să se biodegradeze cu succes la un moment dat.

Acest subiect era unul dintre primii exponenți ai generației reciclabile, Generația PRE.

Dar nu era perfect. Fusese hrănit exclusiv la sîn doar cinci luni jumate, motiv pentru care fusese luat o vreme din familie și dat unui cuplu de gemeni identici deoarece o cercetătoare deșteaptă descoperise că acestor cupluri li se declanșează instinctual matern automat la vederea unui copil (cu toate consecințele previzibile) și-și petrecuse primii ani din viață la grădinița cu internat unde studiase toate bolile, infirmitățile și flăcările iadului cu care Dumnezeu îi pedepsește pe copiii care i-au greșit. Evident, ca orice copil modern era abonat la ziarul Dieta, fusese înscris la cursuri de psalmi și educație sexuală, ambele științe bazate pe iubire și politică dar totuși atât de neîmpăcate în ochii lumii și avusese un antrenor personal care-l învățase cum să fie un om mai bun, adică să-și controleze furia și să-și ierte abuzatorii, și chiar urmase cursuri intensive de sensibilizare în fața televizorului alternate cu perioade de depresie și medicamente care-i dădeau o stare de bine astfel că, în toată viața lui, nu cunoscuse durerea ci numai bolile cronice.

Ca mai orice vedetă–copil care a trecut pe la Uniwood - chiar dacă pentru puțin timp - creatura din sicriu se oprise din creștere undeva prin gimnaziu ceea ce i-a fost de mare folos în carieră, ca să poată juca și la vârsta adultă rolul de fiu (fiică, whatever) al vedetei principale fără să-i știrbească acesteia din înălțime.

Neo –progenitura avusese o viață simplă, previzibilă și supravegheată de camere de luat vederi, nu ca alții, de capul lor. 

Acest exponent al generației PRE mersese la o școală de tip Novat, unde programa stătea sub egida Angajatul nu trebuie să știe carte, trebuie să știe să-și facă treaba lui!. Acolo, micul Dancer (a se citi cum se scrie!), în loc de matematici și alte științe învățase cum să-și citească multimea de carduri (de sănătate, de cumpărături, de vot etc.) și cum să facă sondaje sociologice cu rezultat predictibil; în loc de literatură clasică, citise adaptarea făcută de D–na Morbosa poveștilor nemuritoare, în loc de filosofie, învățase pe de rost cum să gândească iar în loc de istorie, studiase tehnica de simplificare a trecutului în care puteai să-ți bagi propriul avatar. Cu geografia era altă treabă, Pământul se împărțise în cinci forme elipsoidale și asta era tot ce trebuia să știe un lucrător. Sportul se făcea obligatoriu, în public, în accord cu Legea sănătății și neapărat după o gustare dulce între mese iar muzica și dansul se desfășurau obligatoriu în televizor pentru că, din presă, copiii aveau obligatoriu numai de învățat.

Astfel, după ce a prins morbul televiziunii și boala dansului, Dancer a fost de neoprit. La propriu așa cum se vedea într-un cilindru, pe ecran, unde viața tînărului era omagiată cu un remember însoțit de like-uri. Practic, Dancer făcea totul în pași de dans, pînă cînd i-a dispărut orice altă preocupare, chiar și somnul, moment în care a ieșit pe străzi să danseze pentru toată lumea, fiind o inspirație pentru alții și stîrnind o febră a dansului care a cuprins, ca o epidemie, tot mai mulți oameni noi, prototipuri care slujeau o cauză bună.

O singură dată în istorie se mai întîmplase așa ceva iar oamenii de știință au presupus atunci că dansatorii inhalaseră, fără să vrea, o substanță dopantă ceea ce nu era exclus nici acum fiindcă festivalurile de profil, mult publicitate în presă, veneau în oraș mai des decît bîlciul cu vată pe băț și comedii.

Pe scurt, Dancer și cei care-l urmau au dansat pînă la moarte iar științologii se gîndeau acum să facă un polivaccin anti-dans care să prevină mai multe stiluri.

Păcat, pentru că, deși medicii îi mai dăduseră chiar și doi ani de trăit , ca orice prototip, murise de tânăr de o boală pe care Cercetătorii o puneau pe seama faptului că bunicii erau fumători și recalcitranți. Pentru că, cei doi anti–conformiști ce stăteau nemișcați la marginea gropii erau, de fapt, bunicii mortului, părinții acestuia părăsind această lume, când Dancer era mic, din cauza unui sindrom ce le fusese injectat în spital și nenorocire despre care e politically correct să spunem c–au adus–o mușii dintr–o colonie de maimuțe. Mușii sunt o nație care de vre–o sută de ani exersează pe alegeri libere cu scopul democratic de a-și schimba conducătorii și încă n-au învățat cum se face.

Raportorul se opri să tragă aer în piept, dintr-un dispozitiv cu aerosoli reincărcabil. Din primul cer ploaia continua să curgă din ce în ce mai solidă luând forma norilor, apoi a frunzelor de palmier și a tot ce mai întâlnea în cale pentru că, în Viitor, vorbim despre ploaie adaptată schimbărilor climatice dar și politice. Un meteo-breaking news anunță sfârșitul potopului și temperaturi anormale raportate la media perioadei. În câteva secunde, pale ondulate de vânt și câteva raze reci de lumină au clarificat decorul. O parte din asistență și-a deschis umbrelele de soare ca să se apere de ultraviolete și flaconul de inhalat vitamina D. Ploaia verde se scurgea rapid de pe haine lăsînd în urmă culori vesele, sclipitoare, vălurite de materiale reciclate din pet-uri prin care nu trecea nici o bacterie dar nici virusul H1N45. Asistența și-a adus aminte de ce se află aici, anume, să sărbătoreasca viața mortului și nu să-i deplîngă moartea și s-a strins într-un cor pe o singură voce și o singură notă acompaniat de o harpă în formă de yin/yang.

Fetița cu ipochimeni își ridică șosetele anti-căpușe după care a luă la fugă spre strada ce înconjura cimitirul, locul de preumblare al subiecților în timpul liber.

Un preot tânăr preluă slujba de la parohul extenuat care, de la o vreme, începuse a-și căuta centrul de greutate legănându-se în trei dimensiuni și ridicind glasul tot mai des spre primul cer sperînd să transceadă cu rugăciunea-i chiar mai sus. Câțiva dascăli s-au apucat să ia colecta de la enoriașii ce ședeau pe buturugile vechilor copaci răspândiți pe aleea cimitirului. Din când în când tăiau chitanțe și puneau cocarde-n fruntea asistenței.

D-l Morbos, deși părea imperturbabil, privea cu un ochi atent evenimentul media, nu pentru c-ar fi fost ceva nou, ci pentru că, mai deunăzi, îi văzuse pe Lorzii SPRE strinsi la sala de fitness unde dădeau la bicicletă și priveau în gol. Proiectul Omul Nou ajunsese în impas, i se spusese la secretariatul PSI în marțea depunerii auto-evaluării psihologice și, după prima verificare, nu se detectase încă nici un cusur. În schimb, se înregistrase o creștere a numărului de palpitații și cetățenii din cartierul Viitor se întrebau dacă nu cumva era posibil ca lumea, așa cum o știuseră pină acum, să se prăbușească.

Arhivarul știa tot desfășurătorul proiectului pe deasupra. Ştia că descurajarea constantă a natalității liber-consimțite, implementată la începutul mileniului doi  prin programe tv, era absolut necesară pentru evitarea unui război mondial devastator (de aceea, un conflict permanent cu teroriști era o soluție mai bună și o dezvoltare durabilă), că simplificarea alimentației mult prea sophisticate pînă la un meniu fix de forme și culori garnisit cu vitamine și minerale la tub e singurul mod de a preveni o altă foamete, că prediagnosticarea bolilor, și nu prevenirea, asigură controlul global al sănătății collective (nu individuale) și deci supraviețuirea speciei umane utile, risipa de orice fel fiind absolut interzisă în viitor.

De aceea, copiii aparțineau statului care-i pregătea pentru viață precum pregătește o casă de sondare rezultatul alegerilor de orice fel, de la șamponul anti-mătreață, la liderii politici. Totul era prevăzut în predestinarea lor, de la pre-mergător, la prezumția de îmbolnăvire și pînă la predarea sufletului in mina unui medium care comunica cu ei după moarte. Desigur, progeniturile, în lumea civilizată, erau concepute mai mult în vitro, cu ajutorul Însămînțătorului, la cererea statului planetar și erau purtați și aduși pe lume de mame născătoare, cite nouă-doișpe sau chiar mai mulți odată, după care erau repartizați, la cerere sau precomandă, doi la Biserică, doi la teste medicale – Ştiințologii cercetau, de vre-o sută de ani, boala numită Moarte și sperau s-o învingă, după ce ajunseseră la concluzia că poate fi învins cancerul cu tratamentul lor numai dacă învingi moartea - doi-trei la curățat laboratoare, restul luptau cu terorismul sau făceau alte munci.

Poziția în societatea globală se moștenea și era inamovibilă astfel că ordinea era deplină și nimeni nu murea de foame deoarece globaliștii erau generoși iar farmaciile erau mai dese chiar decît culturile de maci.

De altfel, în 2017, după ce sistemul medical din Nomania înghițise 100 mld.€, s-a făcut o cercetare sociologică din care reieșea că un procent mare de oameni din această țară nu țineau medicamente în casă iar 10% nu consumau deloc doctorii sintetice drept care s-a început o campanie de voluntariat dusă de către noii medici, pînă în ultimul cătun și din firmă în firmă, pentru promovarea cancerului, mai ales cel de tiroidă, mult alimentat de dublarea dozei de iod din sare și modificarea genetică a cruciferelor pînă la anularea nutrienților din planta originală. Pentru că, important era să învingi cancerul, fie că-l aveai, fie că nu! La televizor, unde era pe bani, excesul de zel era și mai și, se spunea că un măr dat copilului după masă face cancer. Mă rog, se mai spunea și că Google e prost!

Dl. Morbos știa toate astea fiindcă făcuse un training rapid la cască, deși trăise o parte din vremurile apuse, pentru că memoria poate să-ți joace feste, memoria fiind considerată în Viitor o boala autoimună iar un refresh, obligatoriu și periodic, devenise de la sine înțeles.

D-na Morbosa pătrunsese déjà in încăpere cu pași de pisică și trăsese draperia. Un peisaj natural, viu, despărțit în două, pe diagonală, de un rîu viguros de munte într-o vale adîncă dar deschisă larg, în plan îndepărtat un hotel cu șapte etaje dominînd o asezare omenescă ascunsă parțial de copaci și distanță iar de-aproape un privitor mai mult bănuit, care părea că ieșea din tablou în dreapta. Rîul era traversat de un pod care spre mijloc se îndoia brusc și făcea un arc de cerc, practic, de netrecut.

Înmormîntarea se îndrepta spre concluzii.

Copilul murise fericit, grație departamentului cancer–press care obținuse o derogare, și parlamentul decretase, în plus, o zi națională a fericirii, ocazie cu care muribundul avusese onoarea să participe la emisiunea de mare succes Ultima Dorință unde se întâlnise cu Superman, mort și el de multă vreme. Nu întrebați cum, doar știți că presa poate să schimbe destine!

Dar acum se terminase, adică vârful de rating al acestui subiect stătea la câțiva pumni de pământ distanță pentru că raportorul de la fața locului se pregătea să încheie funeraliile,  în sfârșit, cu un pomelnic de regrete de pe facebook. Până și popa terminase de vreme bună trecerea decedatului în al șaptelea cer și-l aștepta p–ăsta să se dea la o parte din fața camerei ca să scuture și el busuiocu’ în direct iar un corb simți nevoia să se odihnească în ultimul brad,  bătrân și aproape uscat, rămas in cimitir după ce primarul îi tăiase pe toți ca să-și facă o casă ecologică.

-“… și ultimul mesaj, te–ai dus să dansezi printre îngeri…”, mai apucă să peroreze Raportorul pînă cînd o ramură groasă se desprinse brusc, trăgînd după ea o fîșie din trunchiul vechi, și se prăbuși peste cadavrul mic, strâns într–un acoperământ pictat cu buline alb -negru. Din groapă se auzi, abia acum, ultimul mesaj, Universul nu-l recunoaște pe NU!, ieșit dintr-una din multele jucării motivaționale obligatorii în lumea cea mai nouă.

Cum era de așteptat, n-au mai rămas mulți prin preajmă să-l asculte, pînă și corbul a zburat pe blocul de containere.

Cortegiul se risipea de-acum pe trotuarul larg populat de mame uriașe, echipate în bluze de alăptat și pantaloni scurți, de casă, care împingeau căruțuri ultimul gadget pline cu copii la care nu se uita nimeni, bărbați echipați de lucru conectați prin căști la dispoziția superiorilor și tineri de diverse forme care scoteau strigăte și se împingeau ca să se înțeleagă. Fetița în căutare de ipochimeni căzu într-o cășună adîncă din asphalt dar atenția tuturor se îndreptă spre Injecția mobilă, plină cu voluntari, care-și începeau rondul de prevenție a îmbolnăvirii micuților mai devreme decît de obicei.

Televizorul comutase pe reclame la medicamente pentru că Raportorul dispăruse complet și speakerul anunțase că toată lumea se temea de ce-i mai rău.

D-l Morbos se ridică să studieze tabloul viu, cu zoom-ul, iar ce găsi îl surprinse și-l îngrijoră chiar. Pe dealuri, în gospodăriile individuale, creșteau vaci pitice și oi de mărimea unei curci, în copaci cuibăreau găinușe de munte, în grădinile suspendate, unele pe case, se coceau la soare legume neuniforme iar pomii fructiferi crescuseră cît să facă umbră. Se părea că, o minte diabolică concepuse un plan de întoarcere la vremuri pe care le credeam demult apuse, cînd autonomia și individualismul încurcau mult solidaritatea planetară.

D-na Morbosa rămase cu gura căscată uitînd de ce ținea în mîini caserola de musaca Flavors cumpărată în drum spre casă de la laboratorul de detergenți.

D-l Morbos se deplasă, aproape ca un robot, spre marginea priveliștii, pe care mintea lui ar fi vrut s-o desfășoare mai mult, și atinse, fără să vrea, ceea ce părea o umbră sau un defect de fabricație. Spamul care-l bîntuia de mai multă vreme, dar în doze atit de mici încît nu putuse să-l rețină, se declanșă instant: o fotografie din care zîmbeau odată fetița cu cățel și băiețelul bîntuit de demoni.

Ușa se deschise brusc. Lordul AM intră ca o furtună și anuță:

- E Revoluție, suntem atacați în stilul de viață!

În acel moment, conexiunile la internet s-au interrupt brusc, liniștea s-a așternut inevitabil iar o pictură înfățișind o glastră mobilă în care stăteau înfipte flori de gutui japonez salva monitorul de perete.   

“El este tatal a 10.000 de copii? Timp de aproape 40 de ani la clinica de fertilizare in vitro din Barendrecht, din apropiere de Rotterdam, Olanda, pacientele erau inseminate cu sperma doctorului Jan Karbaat (89 de ani). Testele ADN au confirmat paternitatea.” http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-faze_tari-21794665-faze-tari-este-tatal-10-000-copii-caine-salvat-viata-stapanei-sale-dupa-omorat-cobra-gradina-femeii-face-copil-fratele-sau-mai-mic-cand-crede-mama-nu-vede.htm

“Propaganda dusă de Bernays pentru United Fruit Company îl portretiza pe Jacobo Arbenz Guzman drept un „comunist“ şi un tiran şi a dus la intervenţia autorităţilor SUA. Astfel, în 1954 Departamentul de Stat şi CIA au organizat o lovitură de stat contra lui Arbenz, care a luat calea exilului. Ulterior, fiica sa s-a sinucis, iar el a devenit alcoolic. Colonelul Arbenz a murit în Mexic în 1971.” http://adevarulfinanciar.ro/articol/parintele-consumerismului-primul-om-care-a-manipulat-o-natiune-intreaga-a-schimbat-a-obiceiurile-a-milioane-de-oameni-si-a-detronat-un-sef-de-stat/

“N-aș fi știut că e o stare depresivă și nici cum se numește, dacă nu s-ar fi întâmplat ca o verișoară de-a lui Zizi, care își rupsese o mână căzând dintr-un cireș, să fie internată din prostia șoferului de pe ambulanță la Spitalul de Psihiatrie, de unde doctorii n-au mai vrut să-i dea drumul până nu le-a spus ce simptome are. Și cum, afară de durerile de la mâna ruptă, ea n-avea nici de unele, le-a spus simptomele mele. Ca să vedeți cum deficiențele grave din sistemul sanitar românesc pot conduce la stabilirea unui diagnostic exact, gen. “ http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/parapsihopatul-korceaghin-si-crezul-lui-artistic-425862

 “Într-un comentariu care însoţeşte acest studiu, dr. Jon Jureidini, un om de ştiinţă australian, susţine că, în ceea ce priveşte paroxetina, comportamentele suicidare se pot manifesta la 10% din pacienţii trataţi, conform noilor studii, faţă de 3% cum se menţiona în cele anterioare.” http://www.romanialibera.ro/societate/sanatate/antidepresesivele--ineficiente-419279

“Asemenea experimente cu iodul supraadaugat in sare sau in apa au mai fost trei in lume. Un experiment pe un catun, altul pe o scoala si unul pe o mica insula din Australia. Niciun Guvern nu si-a permis sa faca un experiment pe o natiune intreaga”, spune Pavel Chirila, directorul unei clinici oncologice din Bucuresti.” http://onlinereport.ro/cancer-prin-lege-romania/

“Noile cercetări  dezvăluie faptul că pubertatea în rândul fetelor începe la vârsta de zece ani, cu cinci ani mai devreme decât acum 10 ani.
Cercetătorii au găsit mai multe explicaţii pentru acest fenomen. Însă efectele secundare  sunt cele  care îi îngrijorează pe savanţi. Pubertatea precoce creşte riscul apariţiei cancerului la sân, al bolilor de inimă şi a problemele depresive.” http://www.descopera.ro/dnews/15512010-fenomen-alarmant-fetele-ajung-la-pubertate-mult-mai-rapid-decat-acum-10-ani-urmarile-sunt-periculoase

“Prin decizia Naţiunilor Unite, fericirea are astfel o zi a ei, una pe care toate cele 193 de ţări membre ale ONU trebuie să o celebreze „în manieră potrivită, în special prin activităţi educative şi prin politici publice care să sporească bunăstarea popoarelor".” http://www.gandul.info/cu-gandul-la-fericire/motivul-pentru-care-a-fost-instituita-ziua-internationala-a-fericirii-15124793

“Mai mult, contextul geopolitic în care ne aflăm reclamă întărirea presei românești în privința promovării valorilor europene și a parteneriatelor la care ne-am angajat din credință, nu din conjunctură. “ http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/critici-cna--dupa-interviul-cu-seful-dumei-de-stat-la-digi-24--este-inacceptabil-aceste-demers-de-presa-40078

Ridicolul ucide cu diagnostice elucubrante! “La adultii cu autism un semn ar fi faptul ca le vine greu sa sustina si sa dezvolte relatii stranse de prietenie cu alte persoane. Limitarile lingvistice, dificultatile de a asculta activ, comportamentul atipic pot influenta retragerea sociala si orientarea mai mult spre sine decat spre ceilalti.” http://www.ziare.com/life-style/psihologi/adultii-cu-autism-nediagnosticat-care-sunt-simptomele-si-provocarile-de-zi-cu-zi-interviu-1422559

http://www.evz.ro/un-pacat-biblic-a-fost-legalizat-in-cea-mai-permisiva-tara-din-lume-perversii-si-dereglatii-planetei-sunt-in-culmea-extazului.html

A fost creată „pilula de bunătate”. Primul efect asupra celor care au luat-o “Un grup de cercetători dezvoltă o pilulă care poate induce în mod artificial sentimente de compasiune, medicamentul funcţionând prin modificarea echilibrului neurochimic din cortexul prefrontal din creier, responsabil pentru personalitate, comportament social şi procesul de luare a deciziilor.” http://www.gandul.info/magazin/a-fost-creata-pilula-de-bunatate-primul-efect-asupra-celor-care-au-luat-o-14031972

“Some of the widespread vitamin D deficiency in modern America is likely the result of decades of promotion of sun safety to reduce the incidence of skin cancer. Vitamin D is the only vitamin humans can manufacture, and this process happens in the skin when it's exposed to sunlight. Sunscreen, sunblock and clothing all interfere with the production of vitamin D in the skin, with sunscreen blocking upwards of 90 percent of vitamin D production in the skin, Zammit says.” https://www.yahoo.com/beauty/whats-connection-between-vitamin-d-breast-cancer-135448836.html (Cercetătorii au descoperit apa caldă: deficiența de vitamina D se datorează campaniilor împotriva expunerii la soare, singura modalitate prin care corpul uman o poate produce!)