Am vizionat, prin forța
împrejurărilor și după vreo lună-jumate de teren forțat, oarece Eurovision și
Olimpiadă de iarnă, timp în care m-am scutit de știrea globaliștilor despre
creșterea perpetuă a prețului la ouă în Romînia. Preț care, de altfel, a
scăzut, de cîteva săptămîni, la 45-50 bani, adică la prețul de vara trecută.
Dar, sigur, scopul acestei știri nemuritoare, însoțită îndeaproape de prognoza
meteo plină de “noi cicloni periculoși” ne generează nouă obișnuitul telefon de
peste hotare, de batere în retragere, după modelul: Ce-am văzut la
televiziunile românesti… Lumea sărăcește din ce în ce… Doooamne, ce e în
România…?! Nici nu-mi vine să mă mai întorc!
Dar, umflarea ouălor în TV - care poate fi și-o boală, nu doar inflație – trebuie să fii impactat (nu-i așa?!) o lume întreagă, dacă nu cumva transmisiunile, din oră în oră, pe n-șpe televiziuni, nu vor fi speriat chiar, cu viteza sunetului, obișnuitul asteroid care trece pe lîngă noi, de cîteva ori pe an, la o aruncătură de băț de cîteva milioane de km.
Dar, umflarea ouălor în TV - care poate fi și-o boală, nu doar inflație – trebuie să fii impactat (nu-i așa?!) o lume întreagă, dacă nu cumva transmisiunile, din oră în oră, pe n-șpe televiziuni, nu vor fi speriat chiar, cu viteza sunetului, obișnuitul asteroid care trece pe lîngă noi, de cîteva ori pe an, la o aruncătură de băț de cîteva milioane de km.