Era într-una din cele nouăzeci de zile depressive de după
dezgheț când vremea se încălzise frumos iar ora se dăduse înapoi cu cinci ore
ca să crească consumul de medicamente. D-l Morbos tocmai își făcuse
centavaccinul de sezon, între care vaccinul antibătături, cel antialergic la
silicon, antifiresc, antiperspirant, antiprimăvară și altele asemenea menite
să-l apere pe omul din Viitor de pericolele potențiale din epoca
imuno-deficitară.
D-l Morbos înghesui eșantionul de indivizi ai anilor “90
într-un pahar pliant pe care-l întoarse cu susul în jos și-i lăsă pe nomaniaci
să se urce unii în capul altora până se vor uniformiza pe verticală, o măsură
obligatorie pentru stârpirea comunismului, iar el se concentră pe citirea unui
jurnal de campanie de împlântare a democrației.
Își trase chipsurile cu spirulină în poală, activă , cu o
atingere sfioasă a degetului mic, fișierul Lordului C, apoi…
O bufnitură și-un zgomot de fiare se abătu în liniștea roz a
camerei de lucru. Pentru o fracțiune de secundă, D-l Morbos avu impresia că un tren
de mare viteză îi intră în cameră și-i șterge prezentul. Rămase o vreme cu
buzele ușor căscate, fără să clipească fiindcă nu mai avea mobilitate în zona
ochilor, spre fereastra priveliștii, de unde venea zgomotul infernal. Nu, nu
era un coșmar trimis de responsabilii cu decorul (violența de orice fel era
interzisă în Viitor) ci, așa cum își dădu seama arhivarul, era un spam video.
Ori de câte ori cineva activa fișiere din trecut sau din prezentul de la
periferia Viitorului, se expunea riscului de a fi atacat de hackerii sălbatici.
D-lui Morbos nu-i sări inima din piept (era plină de stenturi
de iubire), doar o ureche i se ciuli scurt și implantul de păr se spărie un pic
de scalp. În cazuri de spam ostil exista un buton de panică, evident, și
problema era rezolvată de specialiștii în butoane cât ai clipi. Spamurile erau
de multe ori neinteligibile iar arhivarul scăpa de ele pe loc, însă acum spotul
video îl făcu oarecum curios.
Filmulețul avea două-trei secunde și era imposibil să-ți dai
seama din prima despre ce e vorba. În prima secundă, totul părea a fi un tablou
nemișcat compus, în prim plan, dintr-un tunel sau o hală industrială,
învechită, în spatele căreia se impunea partea stâncoasă a unui munte de
necuprins. Apoi, mai iute decăt orice prevenție, din tunel izbucnea un tren cu binecunoscutul
șuierat asurzitor cu tot, după care clipul se oprea brusc și-o lua de la capăt.
D-l Morbos nu era un tip curios, doar un lucrător specializat, și nu se expunea
defel necunoscutului dar, în cazul ăsta, faptul că hala sau gara, cine știe,
părea închisă la celălalt capăt și nu era atașată de stâncă, îl influență să încline capul ca să vadă de unde vine trenul.
Sau doar locomotiva, greu de spus! Așa văzu cum angrenajul izbucnea din pământ
chiar în dreptul unei spărturi din stânga tunelului infiltrat de apă, care
lumina locul de plecare. Arhivarul stătu lipit cu ochii de spam vreo zece
secunde captivat fiind, fără să-și dea seama, de faptul că, din ce se uita, din
aia îi părea că vede mai mult din trenul care ieșea furios din pământ.
Responsabilii cu decorul însă băgaseră de seamă că au un spam
neraportat în bloc și, în locul glasului nervos al roților de tren, fereastra
se umplu de comfort food- chipsuri, cola, fast food, mămăligă cu zahăr etc.- toate
pe fond verde, natural- sub sloganul Mâncarea
ce aduce familia împreună!
D-l Morbos avea să răspundă în fața unui Lord PSI pentru
interesul arătat unei cauzalități deoarece, în Viitor, era interzis a se cerceta
de unde vin lucrurile, datoria principală a subiecților fiind de a găsi soluții
cu efecte secundare la problemele apărute pentru ca apoi, efectele secundare să
fie tratate cu alte soluții cu efecte adverse și tot așa, ca să meargă globalismul
economicos-democratic de o mie de ani.
Se întoarse la biroul de lucru, își luă chipsurile cu
spirulină de mentă și porni a citi Jurnalul Lordului C.
“Jurnal de bord, Nomania, Anul Domnului 2016
Exist în misiune în slujba Domnului în țara cu munți, păduri,
ape, ii, politică și presă pe tot câmpul de împlântare a democrației controlate.
Până acum bordul nostru a avut succes la baronii feudali ai țării în răspândirea
cuvântului Domnului de schimbare a mentalității și construire a unei piramide a
lui Nou, cu baza formată din voluntari: soldați voluntari și cobai voluntari.
Soldați s-au găsit frecvent pentru că nivelul de sărăcie a fost menținut cât
era de trebuință iar cobaii sunt deocamdată manipulați pozitiv fără să știe
cărei cauze nobile slujesc, negăsindu-se în acest popor recalcitrant modele de
credință și sacrificiu precum odată în U.S. of Aliens.
Din nefericire, o luptă anticorupție începută în vremea
regimului Măsescu pe vremea Lordului H a zdruncinat relația bilaterală între
feudalii autohtoni și globalizare. Lupta a fost absolut necesară ca urmare a
delapidării avutului public de către Politic Klan of Romania, care ajunsese să
fure 580% (se poate din rulaj!) din venitul
țării și stăpânea cu milioane de membri de partid tot establishmentul, dar a
avut efecte destabilizatoare.
Afacerile lucrative reciproc- avantajoase au fost întrerupte de demonstrații de stradă iar Afacerea Democrația a ajuns într-un impas. Tocmai când Domnul a fost convocat la Convenția Mondială a Noului Ecumenism, establishmentul politico-mediatic din Nomania a pornit insurecția anti-Justiție iar eu, Lordul C, am fost nevoit să iau locul Domnului.
Va urma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu