Melinda Tankard Reist (feminista…
anti-avort), Marți, 3 July 2018/ 3:18pm
(Avertisment: acest articol conține
descrieri grafice ale violențelor sexuale)
Articol apărut pe: http://www.abc.net.au/religion/never-again-addressing-sexual-violence-must-include-pornography/10094568
Melinda Tankard Reist (feminist… anti-avort), Marți, 3 July 2018/ 3:18pm
(Avertisment: acest articol conține descrieri grafice ale violențelor sexuale)
“Fuge. E disperată, înnebunită. Pe cap poartă o eșarfă, ochii-i de un negru intens sunt inundați de frică și îngrijorare. Ea simbolizează woman in flight , genul care umple ecranele televizorului, femeia cu copii mici a căror viață atîrnă de viața mamei lor.
E femeia care trebuie să inspire milă. Trebuie să ți se strîngă inima cît un purice, să te temi pentru ea, e atît de vulnerabilă! Va reuși oare să-și termine călătoria vie și nevătămată?
Doar că, acum, ca și cînd n-ar fi fost terorizată destul, mai este supusă și unui alt affront, atît de lipsit de compasiune, încît nu-ți vine să crezi: va fi transformată în obiect sexual. Porno-refugiata. O fugară dintr-un loc unde era exploatată, spre altă opresiune.
“Tone de pornografie cu refugiați, la liber.”; “Cele mai hot filme porno cu refugiați, gratis!” După preferințe: sirience, arabe timide, refugiate de 21 ani, pornografie cu gravida cu hijab. Ridicarea vălului și violarea femeilor “exotice” – care, în mod normal, sunt acoperite – pare a fi foarte excitant.
Pornografia cu refugiați atrage pînă la 800 000 de căutări/lună. O creștere bruscă de căutări pentru porno-refugiați în Germania a dus la apariția, peste noapte, de noi studiouri care să acopere această cerere, lucru care se leagă și de numărul mare de refugiați primiți, cu brațele deschise, în această țară.
Deși unele filme folosesc actrițe porno în rolul femeilor refugiate, se crede că sunt folosite și imigrante. Oricum o fi, scopul industriei de sex este să conducă și să profite de pe urma unui scenario sau conspirație horror, bazată pe exploatarea, cu tentă erotică, a refugiatelor care se umilesc pentru un ban de pîine.
Cît cercetam acest gen “artistic” – timp în care încercam să nu-mi pierd mințile – am băgat de seamă că primul ministru și liderul opoziției, într-unul din rarele acorduri între partide și în urma morții lui Euridice Dixon, spunînd că “nu trebuie să tolerăm” violența împotriva femeilor și că trebuie să ne ocupăm de cei care înlesnesc această violență. Auzim din ce în ce mai multe declarații de acest gen. Dar, deși sunt mulți mijlocitori ai violenței împotriva femeilor, există, în mod particular, un monstru ce, rareori este menționat: industrializarea globală a corpului femeii – mai ales femeia lipsită de putere – ca produs de consum pentru bărbați. Cum spune Abigail Bray in Misogyny Re-loaded, cultura pornografiei și violului înseamnă : să creezi un spațiu paradoxal unde crima și violul asupra femeilor sunt interzise dar să dai abuzurilor o tentă erotică și să le faci subiect de bancuri.
Intermedierea violenței sexuale
Pornhub este cel mai mare provider din lume de conținut pornographic. Atrage 80 milioane vizitatori…pe zi.Compania este deținută acum de MindGeek, cu sediul în minunatul Montreal unde, cei peste 1000 de angajați, se spetesc zi și noapte să-ti aducă cele mai “bune” suferințe de pe piață.
Pornhub este, în același timp, un depozitar și un răspîndac de propaganda urii. Pornhub găzduiește, pentru plăcerea bărbaților, dovezi ale crimelor împotriva femeilor. Filme, dintre cele mai populare, descriu violența sexuală asupra femeilor. Din titlurile sadice îți dai seama de incapacitatea femeilor de a opri asalturile violente asupra lor. Cele mai violente au accesări de milioane. Multe dintre titluri sunt centrate pe abuzul sexual și violarea minorelor și adolescentelor. În timp ce, guvernul, organizațiile de caritate ce se ocupă de copii și grupurile de susținere încearcă să resolve problema abuzului sexual asupra copilului, bărbații fantazează cum să violeze fetițe.
Normele culturale sunt învățate prin intermediul pornografiei. Cînd băieții sunt învățați, de mici, să se distreze, să le placă, să rîdă și să se masturbeze pe pornografie ce implică umilință și tortură, cînd sunt hrăniți în regim de pornografia violului și abuz sexual rasist, ne mai surprinde avalanșa de violență împotriva femeilor?
James Ogloff, psiholog criminalist cu experiență, a fost citat recent în The Australian: “ în abuzurile sexuale serioase, motivația este, adesea, un scop sexual deviant.” Acest scop sexual deviant trebuie să vină de undeva. Pornhub se află în Top 5 site-uri favorite ale băieților de 11-16 ani, spune ChildWise UK. Violul se află în meniul acestor băieți a căror sexualitate e în formare. Ei văd și sunt învățați să se excite atunci cînd fetele se sufocă, plîng, vomită, le ies ochii din cap, pielea le este învinețită, sunt abuzate verbal, pleznite, lovite cu piciorul, cu pumnul, li se smulge părul.
Zi-mi, că asta nu e mijlocire!
Sarah Champion, membră a Partidului Laburist pentru Rotherham, a cărei circumscripție electorală a fost în central unui scandal de exploatare sexuală a copiilor, a scos în 2016 un raport, Dare2Care, în care citează un băiețel care întreabă: “Dacă îmi fac o iubită, trebuie s-o strangulez cînd fac sex cu ea?” Expunerea la pornografie, fără discernămînt, acționează ca un fel de persuasiune (grooming) socială asupra acestei generații de băieți. Fetele sunt transformate în recuzită sexuală pentru fantezii porno.
Astfel, numărul de abuzuri sexuale înregistrate în Irlanda s-a dublat din 2003: o creștere cu 87%, dintre care două treimi s-au întîmplat în ultimii trei ani.. Autoritățile leagă incidența crimelor sexuale de pornografie, mai ales cînd se petrece în rîndul adolescenților. În 2016, unul din cinci violuri din Irlanda a fost făcut de un minor. Eileen Finnegan este director medical la One in Four, o organizație națională care ajută și consiliază victimele crimelor sexuale dar tratează și abuzatorii. Toți abuzatorii sexuali aflați în tratament își încep abuzurile la 10-11 ani. Ei dezvoltă ceea ce Finnegan numește, “un interes deviant” înspre violența sexuală iar propria educatie sexuală și-o fac din pornografie. “A escaladat din cale-afară”, spune Eileen Finnegan, cu referire la porno-violul și accesul copiilor la pornografie.
Şi Marea Britanie a făcut legătura între pornografie și abuzul sexual. În deschiderea raportului, din 2012, numit Practic, pornografia e peste tot, Deputy Children's Commissioner for England Sue Berelowitz (adjuncta unui ONG care apără drepturile copiilor în Anglia) a subliniat violența exercitată asupra fetelor, de către băieții influențați de pornografie.
“În primul an al anchetei noastre… a ieșit la iveală rata șocantă a violurilor asupra copiilor și tinerilor… Echipa care ancheta a ascultat copii povestind întîmplări înfiorătore despre cum au fost violați de cei apropiați și de bărbați mai mari decît ei, adesea violul petrecîndu-se în circumstanțe violente, sadice, copiii aflîndu-se în situații abusive care continuă, adesea, ani la rînd…
Accesul și folosirea copiilor la industria pornografică a fost tema principală… În declarațiile de martori ale băieților reținuți pentru violarea unui copil, unul dintre băieți a spus: a fost “de parcă jucam într-un film porno”; avem relatări frecvente, atît din partea fetelor cît și din partea băieților, care relevă faptul că așteptările lor de la a face sex sunt concordante cu ce au văzut în pornografie; specialiștii ne-au relatat povești îngrijorătoarea referitor la cît de departe s-a ajuns în ceea ce privește accesul, în mod frecvent, al adolescenților și copiilor mai tineri la pornografie, inclusiv pornografie extremă și violentă. Am găsit, de asemenea, dovezi că tot mai mulți băieți cred că e dreptul lor absolut să facă sex cînd vor, unde vor, cum și cu cine doresc. La fel de îngrijorător, aflăm că, prea adesea, fetele cred că n-au de ales și trebuie să se supună cerințelor băieților, indifferent de ce-și doresc ele.”
Franța, la rîndul ei, a băgat de seamă că există o legătură dintre expunerea la pornografie și violența împotriva femeilor. “Mă surprinde că astăzi suntem uluiți de violența exercitața asupra femeilor, dar fără să atacăm răul de la rădăcină.”, zice profesorul Israel Nisand, ginecolog și președinte al Colegiului național al obstreticienilor și ginecologilor din Franța. Pe 15 iunie, împreună cu cîțiva specialiști în sănatate, Nisand a lansat un “apel solemn” către govern să lupte împotriva distribuirii, în masă, de imagini pornografice, la care sunt expuși copiii. “Observăm o inerție politică”, a spus el. Aceeași inerție politică vedem si aici.
Dezumanizarea fetelor
Relatările personale ale fetelor și femeilor, care le-au trăit pe viu, și care au avut de-a face cu băieți și bărbați condiționați de filme porno, arată puterea de dezumanizare a pornografiei. Am scris mai sus despre întilnirea cu fete care mi-au spus despre băieți care le-au cerut favoruri sexuale, cerîndu-le acte sexuale care nu le plac, sau cum au fost presate să aducă poze nud, corpul fiind-le, apoi, catalogat în urma unei comparații cu corpul actrițelor porno.
Așa cum scriitoarea și activista Sarah Ditum a observat, “Vocabularul pornographic” despre sex, ca și injosirea corpului femeii, s-au prelins după ecran în viața femeilor.” Acum, nu doar “actrițele” porno trăiesc “pasiunea” pe viu (experiențele lor fiind ignorate pe scară largă și e păcat!), ci și fetele și femeile din toată lumea, zi de zi.
Un număr tot mai mare de femei declară că partenerii lor inițiază acte sexuale pornografice cu “autograph”: ejacularea pe fața sau pe corpul lor, felație deep-troating și sex anal. "Rosie Redstockings" – o tînără studentă într-o universitate engleză, iși descrie experiența cu bărbații porno-condiționați. Ea scrie:
Am 23 de ani. Fac parte din prima generație expusă la pornografia online de la o vîrstă fragedă. Noi am învățat ce e sexul privind la necunoscuți pe internet, noi altceva, nu știm.”
Iată, aici, cîteva din lucrurile pe care le-am experimentat…
“Mi s-a spus că “reflexul faringeal” e prea puternic… Am fost terorizată să accept ejacularea pe față. N-am vrut. El a zis (în glumă) că va ejacula pe fața mea cînd dorm. Nu glumea – m-am trezit cu el masturbîndu-se pe mine… Am fost terorizată psihic să încerc sexul anal. A durat așa de rău că l-am implorat să se oprească. S-a oprit, dar apoi s-a plîns că sunt prea sensibilă… A continuat să ceară… Cereri constante de sex in trei… Cereri constante să-l las să mă filmeze…
Fiecare fată normală pe care o cunosc a avut experiențe asemănătoare… Fiecare, pînă la ultima. Unele au avut experiențe chiar mai rele. Unele au cedat, altele au rezistat dar toate s-au simțit vinovate și ciudate pentru că… nu i-au dat ce și-a dorit.”
Apoi, vine o fată de 16 ani care descrie sexul oral ca fiind “Noul Sărut”: (Copiii Viitorului, nu? n.n.)
“Atunci cînd faci sex cu un băiat, tipul vrea să fie ca în “porno”. Vor anal și oral imediat. Oralul e ca “noul sărut”… împroșcarea în față e o mare chestie.”
Un studiu recent arată că fetele sunt obligate la sex anal, pe care nu-l vor, și pe care-l găsesc dureros. Motivul pentru care ele cedează este că băieții “vor să copieze ce au văzut în pornografie.”
(Va continua)
Partea a II-a
Fetele mai tinere, care au vorbit pentru
raportul întocmit de parlamentara britanică Sarah Chamion, au declarat că ele
au crezut ca fiind obligatoriu să facă sex anal sau să facă sex și cu prietenii
partenerului, dacă vor ca iubitul să le fie fidel.
Alison Pearson relatează o conversație
cu un medic care descrie cum sexul anal de inspirație pornografică se întîmplă
tot mai des în rîndul adolescentelor:
“O doamnă doctor, s-o numim Sue,
spunea: “Mă tem că lucrurile sunt mult mai grave decît crede lumea”. În ultimii
ani, Sue a tratat un număr crescînd de adolescente cu răni interne cauzate de
sexul anal frecvent, și asta nu pentru că fetele au vrut sau fiindcă le-a
plăcut, ci pentru că asta așteptau băieții de la ele. Vă scutesc de detaliile
oribile, zice Sue, “dar aceste fete sunt foarte tinere și fragile și corpul
lor, pur și simplu, nu e făcut pentru asta.”
“Pacientele sale au fost foarte
rușinate cînd s-au prezentat cu asemenea răni. Şi-au mințit mamele în legătură
cu natura acestor răni și simțeau că nu pot avea încredere în nimeni, ceea ce
le accentuează suferința. Sue le-a chestionat în continuare și a aflat că
fetele au fost umilite de aceste experiențe dar nu credeau că pot spune Nu.
Sexul anal e standard printre adolescenții de acum, chiar dacă fetele știu că
produce suferință…
“Fetele care s-au prezentat cu
incontinență, erau adesea sub vîrsta la care-și pot da consimțămîntul și
proveneau din familie stabile și iubitoare. Exact genul de copii care, cu două
generații în urmă, ar fi luat lecții de balet sau de călărie, încă în
așteptarea primului sărut, fără să fie obligate la sex violent de vreun puști care
și-a luat ideile despre intimitatea fizică din pornografie.
Într-o vreme cînd, filmările
clandestine ale fetelor și femeilor sunt în creștere – numite și "upskirting"
and "downblousing" – apare un nou tip de pornografie, camera ascunsă.
Așa cum se vede din titlu e vorba despre filmarea fetelor și femeilor fără
știrea lor: “”Prietena mea nu știe că acum este filmată”; “Colega mea de
cameră, 19 ani, cînd se dezbracă – Prima dată cînd o spionez” și tot așa pînă ți
se face greață.
Este infracțiune împotriva
demnității persoanei atunci cind filmezi oamenii care, în mod rezonabil, se
așteaptă să aibă intimidate, dar bărbații ascund camera în toalete, în camera
care nu sunt ale lor sau sunt de închiriat. Se aude doar de aceia care sunt
prinși asupra faptului și sunt puși sub acuzare. Aceștia vor ajunge în instanță
dar, în timpul ăsta, Pornhub găzduiește pornografie și încasează profitul după
urma filmelor create.
Între timp, Amazon Australia, a fost
demascată că vinde un ghid despre cum să faci poze “creepshots” femeilor, contribuind
astfel la răspîndirea acestei practice. (Amazon
scosese la vînzare chiar o carte despre cum să faci pedofilie dar, la noi, se
dau știri despre dovleci și tărtăcuțe; creepshots sunt poze, făcute zonelor
intime (pe ascuns, desigur), dar zoomate și exagerate, n.n.)
Consumul de pornografie
și agresiunea sexuală
Se
scrie, din ce în ce mai mult, despre cum își iau băieții “indiciile” din pornografia
care dezvoltă atitudini sexiste și comportamente aggressive, cu effect de "trickle
down" asupra fetelor și femeilor. ("trickle
down" e o înșelătorie, mă rog, mai complicată; de pildă, în economie, li
se induce săracilor ideea că, dacă bogații devin și mai bogați, vor cheltui mai
mult și, din asta, vor beneficia și săracii) https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/trickle-down
Utilizarea
pornografiei duce la o creștere a nivelului de acceptare a violului. O
importantă serie literară (2012 systematic literature review) din 2012 a
găsit că acest consum de pornografie de pe internet a făcut ca adolescenții
să-și modifice atitudinea, inclusiv să accepte dominanța masculină și supunerea
femeilor ca fiind modelul sexual primordial, în care, femeile sunt văzute ca
“jucării sexuale care abia așteaptă să îndeplinească dorințele
bărbaților”. S-a descoperit că,
adolescenții expuși, în mod intenționat, materialelor de violență sexuală
explicită, erau de șase ori mai predispuși la a fi violenți sexual decît
ceilalți. Similar, într-o analiză din 2015 (2015 meta-analysis), examinînd legătura dintre
consumul de pornografie și violența sexuală, autorii au descoperit asocierea
dintre consumul de pornografie și posibilitatea crescută de acte de agresiune
sexuală.
Dovada
că e așa o vedem peste tot. Unul din patru tineri australieni consideră că e
normal să faci presiuni asupra femeilor pentru sex. În Marea britanie, una din
trei fete au avut parte de atingeri nedorite cu conotație sexuală, iar 71% au
auzit, săptămînal, cum femeile erau descrise drept “tîrfe” sau “gunoi”.
În
Australia, s-a înregistrat o creștere importantă a raportărilor de atac sexual
violent de la copil, la copil, materialul pornographic fiind considerat factor
cheie în transformarea acestora, din copii, în copy-paste ai prădătorilor sexuali.
În categoria opusă de vîrstă, un grup secret Australian de pe facebook, numit
“Blokes advice”, se ocupă cu amenințări, violențe și defăimări ale femeilor (porn-laced threats). Cei… 200 000 de membrii
(bărbați) se distrează făcînd descrieri explicite ale violurilor în grup,
porno-răzbunare, sfaturi despre cum să forțezi femeile la sex anal și incitarea
la bombardarea femeilor cu pornografie. Bărbații consideră amenințările
continue și intrigile îndreptate împotriva femeilor ca fiind doar amuzamente.”
La
fel, The
Red Zone – un raport de 200 de pagini despre cultura hărțuirilor și
atacurilor sexuale din multe universități australiene, apărut la începutul
acestui an - detaliază zeci de ani de
misoginism și ritualuri împămîntenite, inclusiv studenți masturbîndu-se în
șamponul fetelor sau un ritual de “inițiere” gen “studenți spărgînd ușa de la
dormitorul fetelor, o studentă a ajuns la spital.”
Not liberation
Un
nou documentar numit Liberated: The New Sexual Revolution, rulează acum
peNetflix. Filmul expune realitatea brută a ceea ce se intîmplă în vacanța de
primăvară, cînd studenți americani și internaționali se întîlnesc în locuri
precum Florida și Cancun, în Mexic. Conștiința de sine ca “bărbat îndreptățit”
îți dă transpirații reci. Senzația, cînd îi vezi, este că hoarde de atacatori
dau asaltul asupra femeilor, care nu sunt altceva decît bucăți de carne și
redute de cucerit.
Studenții
stau la pîndă, ca orice prădător, în așteptarea unei fete pe care s-o pipăie cu
forța; îi trag bluza unei fete (“strigînd incantația: “Ţîțele la vedere pentru
băieți!”), o îmbie repetat pe alta să bea alcool, o hărțuiește să facă sex și,
în unele cazuri, în plină zi și fără să se ascundă, participă la violuri în
grup în timp ce, o echipă de “majoreți” filmează totul cu telefonul. Tinerii,
nu doar că devin imuni la suferință – ci transformă totul într-un film
“artizanal”, despre ritualul de umilire a fetelor, film pe care-l impart și cu
prietenii.
Din
păcate, fetele nu se pot aștepta la un tratament mai bun. Dacă nu se
conformează, trebuie să plătească un preț: cînd o fată zice “nu” și pleacă,
este abuzată și batjocorită. “O fată se roagă: “Ajutați-mă!”, în timp ce
încearcă să scape din urzeala unui grup întărîtat care o împunge cu tot ce are
la-ndemînă și încearcă să-i scoată chiloții). Băieții sunt luați prin
surprindere dacă fata opune rezistență pipăiturilor și frecușurilor de mîinile
și penisurile lor. Studenții nu fac nici un secret din faptul că sunt
consumatori de pornografie. Din contră, se răsfață cu asta și transpun în realitate,
pe corpul fetelor, ce-au văzut pe ecran.
Cu
o sexualitate pe măsura consumului de brutalitate și cruzime, cu băieți
învățînd să pună semnul egal între dezumanizarea fetelor, degradarea lor fizică
și propria plăcere, cu fete folosite ca recuzită pentru masturbare, e puțin
probabil că nu vom vedea lucruri chiar mai rele decît cele la care a fost
martoră Di McLeod, director of the Gold Coast Centre Against Sexual Violence
(GCCASV). Di McLeod mi-a scris:
“În
ultimii ani, am avut o creștere imensă a cazurilor de viol între parteneri cu
vîrste începînd de la 14 ani și ajungînd la peste 80 de ani. Cel mai mare
numitor comun este consumul de pornografie de către abuzator. Abuzatorii care nu
fac diferența între fantezie și realitate și care cred că femeile sunt
disponibile șapte zile din șapte, 24 din 24, dau credit legendei urbane că “Nu
înseamnă Da și Da înseamnă anal”(sloganul
unei “frății” de la Yale; Yaaale?!), se fac a nu vedea rănile pe care le
provoacă și nu iau niciodată în considerare consimțămîntul. Avem o creștere
uriașă de cazuri de privare de libertate, răni fizice, tortură, drogarea,
filmarea și share-uirea fără consimțămînt.
“Efectul
acestei degradări (trickledown) are și-un preț la care, unii dintre noi, suntem martori zi
de zi… GCCASV a constatat o creștere cu 56%, din fișele medicale de la Urgențe,
din spitalele publice, în ultimul an. Femeile au fost rănite, lungi perioade de
timp, în zona vaginală, ano-genitală și supuse altor răniri fizice, în urma
unui act sexual forțat. Sunt rare cazurile cînd se prezintă cineva cu viol doar
în urma penetrării vaginale. Sexul “autograph”, inspirat din pornografie,
acționează, anal, oral (deep throating), iar noua modă este ejacularea pe față,
acompaniată de strangularea și sufocarea victimei. Deși sexologii spun că
abuzurile sexuale și violurile nu sunt relevante, pentru tinerele și femeile, a
căror viață a fost impactată negativ, sunt cruciale.”
Să
încerci să le spui băieților că e timpul să-și reconsidere apucăturile sexuale
sau să le ții “predici” despre “consimțămînt” și “respect”, pur și simplu nu
poate face față îndoctrinării cu pornografie. De-acolo au învățat să-și tragă
plăcerea din viol. Cum observa și Glosswitch:
“Pot
sta într-o clasă unde să fie informați despre bine și rău. Pot fi încurajați să
gîndească, în termeni abstracți, despre femeie, ca persoană. Degeaba, pentru că
nu așa o văd ei în media, și nici în mintea celorlalți bărbați. În sinea lor,
sunt convinși că “dreptul” la pornografie hard și la cumpărat femeia ca pe o
bucată de carne, este inviolabil. Povestea cu Femeia ca Persoană se
subordonează legendei că dreptul uman suprem al bărbatului este să i-o “tragă”.”
Trebuie
să le spunem băieților că pornografia înseamnă violență sexuală împotriva
femeilor, și să le explicăm că porno-consumul nu este doar un affront împotriva
lor ci, că și băieții riscă să le fie preluată și distorsionată sexualitatea,
riscînd să n-o mai poată experimenta fără violență.
O cultură clădită pe
violare
Există,
deci, o ruptură între condamnarea violenței împotriva femeilor care,
întotdeauna, se manifestă în urma unei întîmplări oribile, cum a fost și
violarea și uciderea lui Eurydice Dixon, și tăcerea asurzitoare în legătură cu
rolul jucat de pornografie, ca intermediar al acestei violențe. Dacă nu atacăm
pornografia, ca principal factor al violenței masculine, dăm viitorilor
abuzatori permis ca să-l comită.
Jurnalista
ABC, Jill Meagher a fost ucisă în 2012 de către violatorul și prădătorul sexual
(consummator de porno-viol), Adrian Bayley. Într-o postare pe facebook, pe 23
iunie, soțul ei, sfîșiat de durere, Tom Meagher, observă lipsa de voință
inexplicabilă în localizarea pornografiei în Piramida Culturii Violului.
“E
atît de frustrant, să vezi cum problema pornografiei este ignorată în
conversațiile despre violența bărbaților asupra femeilor… În general, îmi place,
ca instrument visual, folosirea acestui tip de imagini (cum ar fi Piramida Culturii Violului), dar trebuie
să întreb: e lașitate morală, sau doar deferență față de profitorii și
gardienii capitalismului sexual, de nu se face nici o mențiune despre fațetele
comerțului sexual din aceste piramide? Cum Dumnezeu, poate cineva să pretindă,
fără să facă nici o grimasă, că răspîndirea porno-violenței nu influențează,
într-o mai mare măsură decît conversațiile și remarcile injurioase de vestiar, normalizarea
transformării femeii în obiect, și cum nu reușesc ei să vadă relația,
conexiunea între toate aceste probleme (adică, faptul că pornografia acționează,
spre un regres profund al impunerii, cu forța, din nou, a culturii misogine,
exemplificată prin toate aceste probleme). Iar dacă o văd, atunci, s-o spună! Adică,
poți să te iei de orice instituție a patriarhatului sau de violența împotriva
femeilor, dar asta, numai dacă nu impactează drepturile bărbaților asupra
femeilor: accesul sexual și dreptul lor de a hotărî conținutul pornographic,
prin pretenții ce depășesc orice limită, dar și vîrsta, din ce în ce mai tînără,
a fetelor (sau care arată mai tinere). Putem critica (sau așa ar trebui) bărbații
obișnuiți pentru că nu reușesc să resolve problema violenței asupra femeilor dar,
cu siguranță, ar trebui să ne luăm de profitorii miliardari ai acestei uriașe
industrii a urii împotriva femeilor, ca și de milioanele de masculi care
contribuie la violența crescîndă, zi de zi.
Asta
înseamnă o cultură care refuză să-și vadă problemele. Violența uriașă,
preponderentă asupra femeilor și limbajul dezumanizant din pornografia cea mai
accesată, nu vine de niciunde, deci cui folosește să ne prefacem că nu este
vorba despre a da, din nou, putere de influență bărbaților care folosesc acest
limbaj, femeilor din viața lor și, într-un sens mai larg, culturii care prinde
contur în
jurul lor? Așa m-am săturat să aud că “nu pornografia, în sine”, ci cultura
noastră e de vină – da, cum să nu? Cultura noastră este construită și susținută
de viol iar industria pornografică știe asta și o transmite și altora,
ranforsînd această ideologie. Așa funcționează rahatul ăsta!
Violarea
în masă, porno - consumul în masă, normalizarea violului, făcut, pe comandă,
pentru bărbați și suportat de femei, trebuie abordat, nu pe ascuns, de teamă să
nu afectăm bărbații “cumsecade” care ejaculează la aceste violuri, numite,
pentru salubrizarea abuzurilor filmate, drept… “fantezii nevinovate”. Sunt șocat
că oameni inteligenți apără această dihanie a capitalismului sexual, cu textul
șleampăt “sunt oameni care aleg să facă asta” – adică, asta nu e analiză culturală
sau structurală, ci anecdotică diversionistă, care nici nu se adresează
problemei; nici măcar nu recunoaște că există o problemă. De ce n-au oamenii
curaj să discute onest despre asta?
Dacă,
chiar vrem să-i confruntăm pe intermediarii violenței împotriva fetelor și
femeilor, trebuie să ne luăm de rolul pornografiei; după cum spune Meagher, “pornografia acționează,
spre un regres profund, al impunerii, cu forța și din nou, a culturii misogine”.
“Dacă nu, mă tem că toate discuțiile despre mijlocitorii violului și crearea
unei culturi în care femeile să fie în siguranță, nu sunt decît retorică și ipocrizie,
vorbe goale.””
Melinda Tankard Reist is a writer, speaker and co-founder of Collective Shout. She co-edited Big Porn Inc: Exposing the Harms of the Global Porn Industry and Prostitution Narratives: Stories of Survival in the Sex Trade.
Două luări de poziție ale unor
politicieni. Absolut neimportant. Vorbe goale!
“Femeile trebuie să se simtă în
siguranță oriunde: pe stradă, plimbîndu-se prin parc, în propria casă, la
serviciu. Trebuie să ne asigurăm că trăim într-o cultură a respectului pentru
femei. E nevoie ca niciodată, dar niciodată, să nu mai tolerăm violența
împotriva femeilor. Eurodyce Dixon – îi deplîngem pierderea, alături de familia
ei, și spunem: “niciodată nu trebuie să se mai întîmple!” – Primul ministru
Malcolm Turnbull
“Femeile din Australia au dreptul
libertății de mișcare. Nu e vine lor cînd aleg să meargă pe jos pînă acasă.
Pîna la urmă, toată această violență poate fi prevenită și trebuie să facem
față celor care înlesnesc violența, trebuie să schimbăm atitudinea bărbaților.”
- Opposition Leader Bill Shorten
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu