Yuval Noah Harari, istoric israelian, MARCH 20, 2020 https://archive.is/kRmiO#selection-1705.0-1705.17
Tot ce mai era de clarificat despre pandemie
Lumea după
coronavirus
“Furtuna va
trece dar alegerile pe care le facem acum ne pot schimba viața pentru mulți ani
de-acum înainte.
Omenirea se confruntă cu o criză globală. Poate cea mai mare criză a generației noastre. Deciziile pe care oamenii și guvernele le iau în următoarele cîteva săptămîni (să reținem, e 20 martie 2020!), probabil vor modela lumea în anii care vor veni. Și asta nu doar în sistemul sanitar, ci și în ceea ce privește economia, politica și cultura. Trebuie să acționăm rapid și decisiv. Trebuie, de asemenea, să luăm în considerare consecințele pe termen lung ale acțiunilor noastre. Cînd facem o alegere trebuie să ne întrebăm nu doar cum depășim o amenințare imediată, ci și în ce fel de lume vom trăi, după ce trece furtuna. Pentru că, da, furtuna va trece, omenirea va supraviețui, cei mai mulți dintre noi vom rămîne în viață, dar vom trăi într-o lume nouă.
Multe măsuri
de tip urgente, pe termen scurt, vor rămîne fixate (permanent) în viața
noastră. La asta sunt bune urgențele: să accelereze procesele istorice! Decizii
care, în vremuri normale, ar dura ani întregi de deliberare pînă să fie luate,
acum se iau în cîteva ore. Tehnologiile insufficient dezvoltate, chiar
periculoase, sunt puse în funcțiune, pentru că riscul e mai mare dacă nu faci
nimic. (alege răul cel mic, wow!) Țări întregi servesc drept cobai în
experimente sociale pe scară largă.
Ce
se-ntîmplă cînd toată lumea lucrează de-acasă și comunică numai la distanță? Ce
se-ntîmplă cînd toate școlile și universitățile funcționează online? În vremuri
normale, guvernele, mediul de afaceri, consiliile profesorale, niciodată n-ar
accepta să facă asemenea experimente. Dar, acum, nu trăim vremuri normale.
În asemenea
vremuri de criză, avem de-ales între două variante, deosebit de importante. Prima este între supravegherea totalitară și puterea
cetățenilor. A doua e între isolarea naționalistă și solidaritatea globală.
Supravegherea
under-the-skin
(over-the-skin
e ce facem, ce mîncăm, unde mergem, la ce ne uităm la TV etc și under-the-skin
e ceea ce simțim sau cum ne simțim, și din punct de vedere medical - https://www.aljazeera.com/opinions/2020/5/31/surveillance-is-getting-under-our-skin-and-that-should-alarm-us/)
Pentru a
putea opri epidemia, toată populația trebuie să se supună anumitor reguli (complianță,
nu?!). Există, în principal, două căi prin care se poate realiza așa ceva. Prima
constă în supravegherea oamenilor, de către guverne, și pedepsirea celor ce
încalcă regulile. În vremurile noastre, pentru prima oară în istoria omenirii,
tehnologia face posibilă supravegherea tuturor oamenilor, tot timpul. Acum 50
ani, KGB-ul nu putea supraveghea 240 milioane cetățeni din spațiul sovietic, zi
de zi, 24 de ore din 24, și n-avea cum să spere că va procesa efficient atîta
informație. KGB se baza pe agenți și analiști umani și, pur și simplu, nu poți
să ai cîte un agent pentru fiecare om. Dar, acum, guvernele se pot baza pe
senzori plasați peste tot și algoritmi, în loc de sperietori în carne și oase.
În bătălia
împotriva epidemiei de coronavirus, cîteva guverne au băgat în teren deja
cîteva scule de supraveghere. Cel mai notabil caz este China. Monitorizînd
îndeaproape smartphone-urile, folosind sute de milioane de camere face-recognizing
și obligînd oamenii să-și verifice temperatura, starea medicală generală și să
raporteze rezultatele, autoritățile chineze pot, nu doar să identifice
eventualii suspecți a fi purtători de coronavirus, dar și să le ia urma, să le
monitorizeze deplasările și să identifice pe oricine intră în contact cu ei.
Acest tip de
tehnologie nu se limitează doar la Asia de Est. Primul ministru al Israelului, Benjamin
Netanyahu, a autorizat, de curînd, Agenția de Securitate a Israelului, să utilizeze
tehnologia folosită, în mod normal, în lupta cu teroriștii, ca să ia urma
pacienților infectați cu coronavirus. Cînd o comisie parlamentară a refuzat să
autorizeze așa ceva, Netanyahu s-a impus cu o ordonanță de urgență.
S-ar putea
spune că nu e nimic nou sub soare. În ultimii ani, guvernele și corporațiile au
folosit tehnologiile cele mai sophisticate pentru a urmări, monitoriza,
manipula oamenii. Totuși, dacă nu suntem atenți, pandemia poate, fără-ndoială,
să marcheze un moment de cotitură, neplăcut, în istoria supravegherii. Nu doar
pentru că poate normaliza utilizarea instrumentelor de supraveghere în masă în
țări care n-au acceptat asta pînă acum, ci, chiar mai rău, momentul poate marca
trecerea de la supravegherea over-the-skin la supravegherea under-the-skin.
Pînă acum,
atunci cînd atingeai cu degetul ecranul smartphone-ului, guvernul voia să știe
pe ce dai click. De cînd cu coronavirusul, domeniul de interes s-a schimbat.
Acum, guvernul vrea să știe temperatura corpului tău și tensiunea arterială de
sub piele.
Budinca
de urgență
Una dintre
problemele pe care le avem, cînd vine vorba de supraveghere, este că niciunul
dintre noi nu poate să-și dea seama cum este supravegheat și ce va să vină în
anii care urmează. Tehnologia de supraveghere se dezvoltă rapid și periculos
și, ceea ce părea science-fiction acum zece ani, deja s-a-nvechit.
Să facem un
experiment, în gînd: să zicem că un govern ipotetic cere ca fiecare cetățean să
poarte o brățară biometrică, ce monitorizează temperatura corpului și ritmul
cardiac, 24 din 24. Informațiile stocate în acest fel sunt analizate de
algoritmii guvernamentali. Algoritmii vor ști că ești bolnav chiar înainte să
știi tu asta, la fel cum vor ști unde ai fost și cu cine te-ai întîlnit. Lanțul
infecțios poate fi scurtat drastic și chiar întrerupt. Un asemenea system, se
va spune, ar putea împiedica epidemia să se răspîndească, în numai cîteva zile.
Sună minunat, nu-i așa?
Partea
proastă e, desigur, că va legitima un system înfiorător de supraveghere. De
exemplu, dacă știi despre mine că am dat click pe o știre de pe Fox News și nu
de pe CNN, poți să-ți faci o părere despre opiniile mele politice și poate
chiar despre personalitatea mea. Dar, dacă poți să-mi monitorizezi temperatura corpului,
presiunea sanguină, ritmul cardiac, atunci cînd mă uit la un videoclip, atunci
știi ce mă face să rîd, să plîng sau ce mă face foarte furios.
E crucial să
ținem minte că furia, bucuria, plictiseala, dragostea sunt fenomene biologice,
la fel ca febra și tusea. Aceeași tehnologie care identifică tusea, poate identifica
și rîsul. Dacă guvernele și corporațiile încep să strîngă date biometrice în masă,
vor ajunge să ne cunoască mai bine decît ne cunoaștem noi și vor putea, astfel,
nu doar să previzioneze cum ne vom simți, dar chiar să ne manipuleze
sentimentele și să ne vîndă orice vor ele, indifferent că ne vînd un produs sau
un politician.
Monitorizarea
biometrică ar face ca modalitatea prin care Cambridge Analytica fura datele
personale ale utilizatorilor să pară o chestie de Epoca Pietrei. Imaginați-vă
Korea de Nord, în 2030, cînd toată lumea va trebui să poarte o brățară biometrică
24 din 24. Dacă, în timp ce asculți discursul Marelui Conducător, brățara
înregistrează vre-o urmă de furie, ești terminat!
Am putea,
desigur, să luăm cazul unei supravegheri biometrice, ca măsură temporară, să
spunem, în timpul unei stări de urgență. Dar, măsurile temporare au prostul
obicei să dureze, mai ales că, tot timpul, o altă și o altă măsură de urgență pîndesc
la orizont. Cum se-ntîmplă, de exemplu, în țara mea de baștină, Israel, unde
s-a declarat stare de urgență în 1948, în timpul Războiului de independență, urgență
care a justificat un șir de măsuri temporare, de la cenzura în presă și
confiscarea proprietății, pînă la reglementări speciale în legătură cu
pregătirea budincii (Nu glumesc!). Războiul de independență a fost cîștigat
demult, dar Israelul niciodată n-a declarat urgența încheiată și nici n-a
abolit multe dintre măsurile “temporare” luate în 1948 (decretul despre urgența
budincii, s-au îndurat de noi, și l-au abolit în 2011).
Chiar și
cînd infecțiile de coronavirus vor ajunge pe zero, unele guverne hămesite să-ți
ia datele, vor spune că sitemele de supraveghere biometrică trebuie păstrate,
de frica unui al doilea val, sau pentru că, o nouă tulpină de Ebola tocmai se
răspîndește în Africa Centrală sau pentru că…orice. În ultimii ani s-a dat o
mare bătălie ca să ne fie invadată intimitatea. Criza coronavirus poate fi chiar
momentul critic al acestei bătălii. Pentru că, atunci cînd oamenilor li se dă
de ales între sănătate și libertate, de obicei aleg sănătatea.”
Dar, spune
autorul: “ Because this is a false choice. We can and should enjoy both
privacy and health.” Yuval Noah Harari, istoric (Este o falsă alegere, le
putem avea pe amîndouă!)
Articolul continuă
cu The soap police, We need a global plan
Yuval
Noah Harari is
author of ‘Sapiens’, ‘Homo Deus’ and ‘21 Lessons for the 21st
Century’
https://freefrompress.blogspot.com/2020/11/salut-pandemist.html#more
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu