marți, 21 mai 2013

GIGI BECALII LA PUSCARIE. PRESA A PIERDUT!




Ieri, una dintre multele offense aduse de presa autohtonă societății românești, Gigi Becalii, a fost condamnat a doua oară și, cum nu se poate cu suspendare de două ori, de data asta a fost avansat de la Parlament la Închisoare. Deocamdată pare a fi urma care scapă turma pentru că “frații” lui fotbalagii, care au vândut scump și au facturat ieftin, au obținut, în aceeași zi, o rejudecare a cazului grație procurorilor și judecătorilor care au procedat cu erori.

Becalii, în schimb, deși a promis, pe ultima sută de metri, 1 mil. de euro pentru o clinică de tratarea cancerului (sida s-a demodat intenționat), a bluffat că e sigur că nu va fi condamnat și a încercat să fugă în Israel, tot a fost încălțat de autorități. Miile de ore petrecute la RTV unde s-a descărcat de sindromul Tourette, a râgăit și și-a golit intestinele și vezicile pe fața invitaților și moderatoarelor care declarau, pe proprie răspundere, că nu se supără, nu l-au scăpat de pușcărie. Poate chiar din contră!

 

După ce aproape toată presa a mâncat de unde a scuipat el, televiziunile, cel puțin, îl dădeau de la una la alta zi de zi și ceas de ceas după care se mirau ce succes are, Biserica l-a ligugit de bani vânzându-i indulgențe iar politicienii l-au băgat în seamă și l-au abandonat, acest vedetoi făcut din șmecher n-o să mai intre, o vreme, în direct, ca să calce în picioare citațiile și să-i ocărască pe procurori și judecători. Tot așa cum Adrian Năstase nu le mai poate spune acum procurorilor că ei trebuie să execute nu să ia decizii.

Două lucruri au circulat ieri în presă: prostia calicului după popularitate Victor Ponta de a ieși, în timp ce se delibera, și a-și exprima “simpatia personală” fața de Gigii Becalii, afirmație care poate fi interpretată și ca încercare de influențare a verdictului chiar dacă judecătorii nu se uită la televizor când deliberează, și șmecheria avocățească a ținerii scorului în “meciul” dintre judecătorii care au votat pro sau contra Becalii. 

Prostia lui Victor Ponta l-a deranjat maxim doar pe Cristian Tudor Popescu pe motiv că “simpatia” primului ministru se așează în balanță cu “antipatia” pe care ar putea-o nutri unii față de judecătoarele care l-au condamnat iar numărătoarea de judecători din cele două completuri de la ICCJ, a început-o Becalii și au continuat-o avocații de televizor. Noroc cu Andreea Pora care a explicat că tocmai d-aia există posibilitatea de recurs, pentru că verdictul poate fi “întors”, nu e o simplă formalitate cum credea Becalii. Asta a enervat-o la culme pe avocata tv. de la SUB SEMNUL INTREBARII! Apropo, nu este adevărat că nu se poate comenta un verdict al Justiției, totul se poate comenta, nu se poate incita împotriva judecătorilor și nu se pot face presiuni publice asupra lor, adică exact ce fac avocații tv.!

Ce-ar mai trebui spus e că, deși prejudiciul de câteva sute de mii de euro pare mai nimic în zilele noastre, atunci însemna enorm, doar milionarii de carton și tunurile care au dus la criza economică au scăzut, în ultimii ani, valoarea banului.

Cel mai grav, însă, este ceva ce nu s-a spus ieri: părerea de rău a privitorului, aproape amestecată cu un sentiment de vinovăție. “Bonomul”, cum îl numesc unii, de Ceaușescu, un dictator criminal, “excelentul” prim-ministru Adrian Năstase, un birocrat corupt și putred de bogat sau “marele om de afaceri” și “filantropul” Gigi Becali, un șmecher ordinar sunt cei din cauza cărora avem distrugerea valorilor și sărăcia, șpaga și clanurile.

Faptul c-a fost folosit de mafia de stat, c-a stat la șpriț cu presedintele țării Traian Băsescu și a fost momit de Crin Antonescu iar acum i-au dat toți un șut în dos nu trebuie să ne tulbure pe noi. Nici fața lui căzută nici a lui A. Năstase care nu înseamnă decât că le e milă de ei înșiși nu că “regretă fapta”. Am văzut fața asta chiar și la criminali în serie care, când aflau sentința, se întristau ca niște copii și se plângeau că nu sunt înțeleși.

Filantropia lui Becali e la fel de dezgustătoare ca cea practicată de presă pentru că nu e normal, de exemplu, să aduci copilași bolnavi, săraci sau săraci și geniali la televizor ca să-ți arăți tu mărinimia când banii statului s-au scurs în ștergerea datoriilor cluburile de fotbal sau chiar prin presă și în buzunarele corupției politice! 

Așa cum nu e normal să primești copii cu uratul la Parlament și pe urmă să-i întrebi cine le-a dat cei mai mulți bani ca să faci din Becali un model pentru ei!

E normal, însă, ce am auzit ieri într-o curte a școlii: Bă, ai auzit că Becali a luat 3 ani?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu