antipresa : Fascinaţia morbidă faţă de spaţii liminale (rămase pustii)

miercuri, 27 noiembrie 2024

Fascinaţia morbidă faţă de spaţii liminale (rămase pustii)

Your Morbid Fascination With Empty ‘Liminal Spaces,’ Explained

There’s a reason why vacant hotel hallways immediately make you think of The Shining. https://www.popularmechanics.com/culture/a46211474/liminal-spaces-explained/

Fascinaţia morbidă faţă de spaţii liminale (rămase pustii). Explicaţie

“Cȋnd ȋntȋlnim spaţii mari, goale care, de regulă, sunt pline de oameni, mintea noastră le percepe ca neliniştitoare, din cauza aşteptărilor bazate pe ceea ce ştim [despre aceste spaţii].

Experţii pot explica fascinaţia social media pentru aceste, aşa-numite, “spaţii liminale” – din punctul de vedere al psihologiei, arhitecturii şi mediului urban.

Dezorientarea, ca percepţie imediată; disonanţă cognitivă, cȋnd scenariul se inversează.

Să spunem că n-aţi mai vizitat şcoala primară de cȋteva zeci de ani iar acum este complet abandonată. Cel mai probabil, dacă vă plimbaţi pe holurile goale, experienţa o să vi se pară, ei bine, ciudată. Exact cum părea, ȋn faţa lumii, Times Square din New York City, un spaţiu pustiu ȋn urma izbucnirii pandemiei de covid- 19 ȋn America; spaţii largi - care, de obicei, sunt pline de oameni dar care, dintr-un motiv sau altul, acum sunt goale - se joacă cu mintea noastră, fie că e vorba de mall-uri pustii, o parcare goală sau un stadion de 70 000 de locuri fără spectatori.

Creierul nostru răspunde fiecărui scenariu de felul ăsta, uneori influenţȋndu-ne starea de spirit. Aceste sentimente confuze au determinat comunitatea, ȋn creştere, a netăţenilor, să posteze, pe social media, imagini ale acestor aşa-numite “spaţii liminale”. Dar această denumire nu e pe deplin exactă; liminal ȋnseamnă “de la prag”, indicȋnd un spaţiu “ȋntre” – fie că e un hol, o gară, o uşă. Asta doar ȋn sens strict fizic. Liminal are şi un sens figurat, cum ar fi timpul pe care-l petreci ȋntre două slujbe sau perioada de după moartea cuiva drag. Ȋnsă, social media a ȋnceput să dezvolte modul cum noi o definim.

“Pe social media, un spaţiu liminal e ceva mai precis: un loc unde ne aşteptăm să fim plini de viaţă dar care acum e, ȋn mod straniu, gol.” - Carlo Ratti, Ph.D., professor of Practice of Urban Technologies and Planning at MIT, tells Popular Mechanics.

“Ȋnainte poate erau oameni aici, iar acum nu mai sunt. Poate se vor ȋntoarce odată sau poate că nu. Dar, cȋtă vreme nu suntem siguri, spaţiul este liminal, straniu…ȋţi dă fiori.” Oare, de ce?

Sub influenţa aşteptărilor [a “marilor” speranţe]

Reacţia de nelinişte se ȋntȋmplă atunci cȋnd experimentăm o “neconcordanţă faţă de ceea ce numim “narativul spaţial” sau povestea pe care ne-o spune un anumit spaţiu.” Explică Ratti (nu uitaţi: aşteptări)

“Ȋncremenite ȋn timp, fără energia debordantă uzuală, aceste spaţii accentuează impactul profund al prezenţei umane ȋn cadrul spaţiilor desemnate.” - Mili Kyropoulou, assistant professor in the Gerald D. Hines College of Architecture and Design at the University of Houston, tells Popular Mechanics

“Creierul uman e programat să ȋnţeleagă lumea prin intermediul asocierilor contextuale.”

Cȋnd intri pe un stadion, pentru un concert, te aştepţi să fii acolo alături de mii de necunoscuţi. Această aşteptare defineşte ce ȋnţelegi tu prin stadion. Parcările trebuie să aibă maşini. Şcolile trebuie să aibă elevi. Stadioanele trebuie să aibă fani. Acum imaginaţi-vă că intraţi ȋntr-un loc precum noul Las Vegas Sphere şi nu vedeţi pe nimeni ȋn jur.

“Creierul uman e proiectat să ȋnţeleagă lumea prin intermediul asocierilor contextuale.”

“Cȋnd acei oameni au dispărut, experimentăm senzaţia de disonanţă cognitivă sau dezorientare.”, explică Ratti. “Simţim geografia locului ȋntr-un fel nou. Nu mai există un scenariu de urmat, nici actori care să-ţi ofere indicii.”

Cȋnd aşteptările nu se ȋmplinesc, s-ar putea sa fii supus unor sentimente ciudate. “Aşteptările, ȋn general, sunt un mare contributor la felul cum experimentăm spaţiul.” – spune Kyropoulou. Poate suportăm bine unele lucruri inconfortabile ȋn spaţiile publice – cum ar fi să stăm ȋnghesuiţi ȋntr-un stadion alături de mii de necunoscuţi – dar “ni se par greu de suportat spaţiile odată pline de oameni, acum fără prezenţă umană, zgomot, miros, mişcare.”

Psihologia liminalităţii

Liminalitatea e tot ce experimentăm ca neconcordanţă faţă de regulile şi tiparele stabilite. “Libertatea faţă de narativul spaţial tradiţional te determină să regȋndeşti spaţiul şi să devii conştient de ce-ţi scăpase anterior .”, spune Ratti. “asta creează aproape ȋntotdeauna discomfort, dar poate, de asemenea, să stimuleze creativitatea.”

Devierea de la normele create de aşteptări ȋi poate face pe unii să se simtă dezorientaţi, captivaţi sau chiar uşor neliniştiţi “pentru că le pune la ȋncercare percepţia, cu care erau obişnuiţi, faţă de acel mediu”, spune Kyropoulou.

MORE HUMAN PSYCHOLOGY

thumbs up and thumbs down - Psychologists Explain the Science of Attraction

elevator buttons tarantula barking dog snake in hand cockroach feet dangling off cliff - Behind the Strange Psychology of Phobias - one peg apart from a group of other pegs -

Michael Lockwood, director al firmei Populous, specializată ȋn proiectarea complexelor sportive şi de entertainment, a declarat pentru Popular Mechanics, că există construcţii gigantice, ȋn mediul ȋnconjurător, care nu suscită aceleaşi reacţii, cum ar fi o navă comercială [cargo]. “Acest tip de construcţii, de regulă, nu interacţionează cu psihicul uman.”, spune Lockwood, “corpul meu nu rezonează cu acest lucru. Parte din experienţa liminală e ceea ce alţii experimentează.”

Deci, pentru o percepţie liminală adevărată, e nevoie de sentimentul de familiar. “Cheia ȋn experimentarea liminalităţii este despre a avea o bine-ancorată percepţie a lucrurilor pe care le traversezi.”, spune Ratti. “Desigur, lucrările arhitecturale şi de design cu care nu suntem familiarizaţi, pe care nu le cunoaştem, pot să ne dea emoţii, dar liminalitatea vine din ceea ce cunoaştem dar nu ne mai este familiar, din amestecul de stiluri care, ȋn mod normal, erau bine definite ȋn mintea noastră.

Totul se reduce la memoria noastră. “Cȋnd parcarea este goală sau cȋnd te-ntorci [după un timp] ȋn şcoala primară iar zugrăveala e de altă culoare, experimentezi disonanţa ȋntre o stare şi alta”, spune Ratti.

Atunci cȋnd ne afundăm ȋn trecut şi găsim o neconcordanţă ȋntre trecut şi ce vedem acum, asta poate declanşa sentimentul liminal, spune Kyropoulou. Chiar şi atunci cȋnd n-avem o amintire specifică, asteptările pot conduce la o experienţă de tip liminal.

Imaginaţi-vă un meci de fotbal unde 80 000 de fani experimentează, ȋmpreună, un dezgust total faţă de jocul prost al echipei gazdă. “Această angoasă colectivă, spune Lockwood, e ceva unic, să fii acolo şi să simţi aceleaşi emoţii. Chiar dacă fiecare procesează la nivel personal, cu toţii văd acelaşi lucru şi au aceeaşi reacţie. Acesta este sentimentul colectiv ȋn urma unei experienţe şi e foarte special.”

Spaţiile liminale urmează un tipar, prin intermediul ȋnţelegerii collective şi un set de reguli care guvernează spaţiul. Acum du-te ȋn acel spaţiu cȋnd e singur şi gol. “Orice tip de spaţiu larg, care e gol sau lipsit de toate acele evenimente [cunoscute] este cu adevărat unic pentru oameni.”, spune Lockwood. “Cunoşti acest mediu ca fiind destinat a fi folosit de mii de oameni, dar, iată, că eşti singur. Apare un puternic sentiment de izolare dar şi de aşteptare, ȋn acelaşi timp.”

Stranietatea mediului ȋnconjurător arhitectural

O parte din designul spaţiilor largi cere ȋnţelegerea conceptului universal de set de reguli, ţinȋnd cont că fiecare [om] experimentează spaţiul ȋn mod diferit. Mintea noastră e obişnuită cu diferite limite ale spaţiului fizic, atunci cȋnd, să spunem, intrăm ȋntr-un spaţiu aglomerat la metrou. Cȋnd coborȋm din tren, aşteptările se schimbă, din nou. “Dacă te gȋndeşti bine, ţi se pare un pic straniu.”, spune Lockwood.

La fel se-ntȋmplă cȋnd stai pe scaun ȋntr-un stadion, ȋnconjurat atȋt de aproape de mii de necunoscuţi. “Nu mai există aşa ceva pe planetă, să fii atȋt de aproape de [atȋţia] oameni, să faci acelaşi lucru ca ei şi totul să ţi se pară ȋn regulă.”

💡 Experimentează liminalitatea de unul singur: “Stai ȋntr-un hol ȋn care nu stai de obicei, spune Ratti. Explorează terenul vechii şcoli primare, ȋn timpul vacanţei de vară. Vei fi surprins de cȋte poţi să ȋnţelegi.”

Fiecare interacţiune cu un mediu construit dezvoltă o amintire. Pe măsură ce arhitecţii lucrează pentru a crea aşteptări şi emoţii pozitive iar beneficiarii intră şi ȋnaintează ȋn spaţii, tot ce urmează să se ȋntȋmple va lăsa o urmă ȋn mintea omului. “Aşteptări şi, mai apoi, amintiri - asta ȋnseamnă experienţă.”, spune Lockwood. “Cred că, ȋntotdeauna, abia aşteptăm să ȋmpărţim cu alţii emoţiile generate de punctul de vedere personal asupra spaţiului.”

Pentru unii, postările pe social media, instant, poate fi ceva palpitant. “Cred că fascinaţia poate fi bună sau rea. - spune Dr. Carri Barron, psihiatru şi professor asociat la Medical Education at Dell Medical School, University of Texas, pentru Popular Mechanics – ȋn ce priveşte sentimentele pe care le experimentăm ȋn spaţii liminale. “Unii pot simţi singurătatea acestor spaţii, alţii pot simţi o eliberare.”

Bucătăria socială moleculară

https://freefrompress.blogspot.com/2024/12/bucataria-sociala-moleculara.html#more

“In Internet aesthetics, liminal spaces are empty or abandoned places that appear eerie, forlorn, and often surreal. Liminal spaces are commonly places of transition, pertaining to the concept of liminality.” https://en.wikipedia.org/wiki/Liminal_space_(aesthetic)

Anxietatea de cultură

“Ȋnţelepciunea populară ne oferă dovezi din abundenţă care ne arată că una dintre trăsăturile definitorii ale societăţii contemporane e anxietatea generalizată….” https://antipresa.blogspot.com/2024/07/cultura-anxietatii.html

Cum să te prefaci c-ai vizionat ceva ce n-ai vizionat https://antipresa.blogspot.com/2024/06/cum-sa-te-prefaci-c-ai-vizionat-ceva-ce.html#more

10 semne că e un prieten fals. Cum să-l miroşi de la o poştă https://antipresa.blogspot.com/2024/07/10-semne-ca-e-un-prieten-fals.html

Libertatea de gȋndire e sub asediu. Ne mai dorim să fim oameni? https://antipresa.blogspot.com/2024/07/libertatea-de-gindire-e-sub-asediu-ne.html#more

Clotilde Armand, la miezul nopţii... Revista presei https://freefrompress.blogspot.com/2024/06/clotilde-armand-la-miezul-noptii.html#more