A doua zi D-l Morbos își luă inima-n dinți și porni
calculatorul ca să-și reia munca de unde a lăsat-o, adică de la haosul util,
anii 1990. Apoi își trecu mâna peste frizele pictate după propriile radiografii
medicale ca să facă lumină. Peretele de sticlă dădea într- un câmp din cioburi
de maci.
După ce-și clăti ochii cu peisajul de vis stors dintr-o
imaginație fermentată ani de zile, slujbașul se întoarse la datorie.
Își puse ochelarii speciali și, o vreme, rămase cu ochii
țintă pe derularea pe repede-nainte a clipului cu imagini atât de diverse și în
continuă mișcare încât nici timpul nu ținea pasul cu ele, încercând să separe
în minte oarece tipare. La prima vedere, părea o lume de pasteluri închise,
brăzdată de linii drepte sau frânte în culori categorice. Arhivarul accesă aplicația
psiho-senzorială care-l băgă și mai mult în ceață fiindcă mintea lui nu
recunoștea markerii corespunzători mulțimii de gusturi și dezgusturi, arome și
indiferențe, vorbe și libertate, furie și
râs etc.
Așa că, accesă un progrămel de reducere la esențial. Imediat,
ecranul se umplu de module cilindrice, transparente, în care oamenii au fost
puși laolaltă și totuși separat, pe criteriul de vârstă, de la cel mare, la cel
mic. Asta pentru a se observa câți a trebuit să moară ca să se înfăptuiască
democrația de tipar. De tipar și nu de mână fiindcă aia e greu de citit în
sondaje.
Mă rog, pe la începuturi a fost o încleștare între democrația
originală și cea prefabricată dar, până la urmă, democrația prefabricată, o
tehnologie de ultimă oră cu know-how și investitori străini a învins. E drept
că și democrația originală a cedat din prerogative după ce privilegiații
autohtoni s-au capitalizat parțial, din domeniile statului, urmând ca, în
continuare să se baronizeze de pe urma moștenitorilor de drept și a cutumei de
“a da dreptul”. Dar, asta-i altă poveste, binecunoscută, iar d-l Morbos nu se
ocupa de partea economică ci numai de devenirea omului universal.
La început, tiparul părea ușor de realizat din cauza
conflictului evident între generații, agitației și ostilității fățișe față de
constrângeri. Închiși fără știrea lor în cilindri, oamenii se certau mult,
înjurau, trăiau în grupuri mari, de nevoie, dar se separau în grupuri minuscule
în timpul liber iar când rămâneau singuri se retrăgeau în sertarul lor unde se
descărcau brusc în tonuri pale, străbătute de milioane de fulgere scurte, de
toate culorile, unele nemaiîntâlnite. Conflictul între generații se estompa
însă, cu timpul, pentru că, în drumul lor spre vârsta adultă, copiii erau
îndrumați agresiv să calce pe urmele părinților iar odată prinși în spațiul
comun, mentalitatea li se făcea țăndări de culori. “Prea multă diversitate,”
gândi d-l Morbos, “doar că nu e diversitatea care trebuie!”
Singurul moment monochrom era cel de conformism față de
autoritate, o tradiție în Nomania, iar d-l Morbos cunoștea teoria capătului de
ață cu care spera că va deșira, în final, încrengătura de mentalități. Evident
se va ajuta și de jurnalele secrete.
Deocamdată, arhivarul dădu un switch pe sfera labirint și, o
vreme, observă comportamentul individual și de grup al indivizilor puși într- o
situație ce părea fără ieșire. Ce-i drept, nici nu erau ieșiri suficiente ca să
scape toți dar asta era și ideea: nu se poate fără sacrificii! Dar, în “90, nu
puteai să le spui asta, necum să le detaliezi, iar formula intermediară timp de
un sfert de secol a fost “perioadă de tranziție”.
Timp de câteva ore, oamenii au fost lăsați să se dea cu capul
de pereții labirintului, să se îmbrâncească, să se ghemuiască, să înnebunească,
să abandoneze, să se urce unii în capul altora ca să sară gardurile, să iasă la
liman și apoi s-o ia de la capăt atrași fiind, magnetic, de noi începuturi și
speranța ca formă de escapism pentru că era mai mult o fugă de prezent decât
încredere în viitor. (Asta a inspirat sloganul pe invers “Viitorul sună bine!”)
Unii dintre ei s-au sinucis dar asta e de la sine înțeles,
doar știm că a trebuit să moară oameni pentru ca indivizii să poată fii duși
într-o direcție bună. Asta chiar dacă, în sondaje, aceștia răspundeau continuu
că se îndreaptă într-o direcție greșită.
Mentalitatea și liniile drepte îi împiedicau pe nomaniaci să
vadă pozitivismul traiectoriei commune, globale și tocmai de aceea d-l Morbos
nu lucra niciodată cu paralelipipede și segmente de dreaptă unde se putea
ascunde individualismul. Chiar și labirintul era format din linii curbe pentru
că d-lui Morbos nu-i plăcea ca oamenii să se ascundă în colțuri ci voia să-i
forțeze să iasă în față. Acest detaliu însă, în loc să le facă viața mai lină,
mai rău i-a obosit și dezorientat pe acești subiecți colțuroși sau
recalcitranți cum îi cataloga și vechea dictatură. Epuizarea e un bun început,
observă d-l Morbos.
În sfârșit, arhivarul activă ultima aplicație, fără prea mare
nădejde că asta l-ar putea ajuta, și sfera labirint se transformă într-un
caleidoscop. Subiecții păreau mai relaxați în cioburile lor de sticlă fumurie
dar tot indiferenți, autosuficienți, necooperanți și ostili față de bunele
intenții. Deodată, d-lui Morbos i se luminară ochii apoși ca mătasea broaștei
intrată în descompunere de la încălzirea globală la vederea câtorva accente foarte
stridente: găsise al doilea capăt de ață!
Din păcate sau din fericire- ca să lăsăm dreptul la exprimare
deschis- acesta n-avu timp să-și savureze victoria- nu-i așa- pentru că
peretele tv, l-a care era abonat ca muncitorii la Scânteia pe vremuri-adică
obligatoriu- i-a băgat în casă un breaking news. D-l Morbos se întoarse cu
scaun cu tot și se înfățișă, dintr-un buton, în fața ecranului, moment în care
și d-na Morbosa intră pe ușă exact la timp ca să-și ia în primire fotoliul tv.
Speakerița îi asteptă să se instaleze comod în fața televizorului după care le
transmise în direct, cu imagini de la fața locului, acțiunea în forță a ANP, de
distrugere a plantelor medicinale dintr-o zonă panteistă și împărțirea,
insistent dar cu bunăvoință, de flyere cu ultimele diete, medicamente și
produse alimentare ultra-moderne, totul coroborat cu acțiunea de propagandă și
manipulare pozitivă O lume mai bună
pentru tine, de la care se sustrăgeau acești necredincioși retrași din
societatea nou orânduită.
Însoțiți de jandarmi universali, purtătorii de cărți
religioase și manuale de sex alternativ s-au răspândit în fugă de la dreapta la
stânga să le înmâneze copiilor bibliile mântuirii și diversității, pe stil nou,
și filmulețe cu avorturi și pornografie- toate după cazuri reale și garantate
de United States of Aliens, de unde ne-au parvenit, la un moment dat, și
disecțiile de extratereștri.
