ROMANII AU TALENT

ROMANII N-AU TALENT

Modelul propus de presa

Inzăpezirea de februarie a încurcat mult show-bizzu’ şi consumul. Adică romanului îi place să se uite la viaţa de rahat a conaţionalilor săi dar să facă şi băşcălie de ei în acelaşi timp. In ceea ce priveşte consumul, într-un fel cumpără omul nişte conserve pentru sinistraţi şi în alt fel scumpeturi inscripţionate cu ailăvisme de Sf. Valentin. La randul lui, Protv-ul a înregistrat pierderi importante în perioada înzăpezirii cand avea programată o protezare cu silicoane care a trecut aproape neobservată iar Măruţă a trebuit să iasă, pur şi simplu, la cerşit în perioada respectivă, pentru că se-ntristase ratingul atat de tare din cauza zăpezii încat nu-i mai ardea de hahalerismele lui. Apoi, timp de cateva săptămani, nu s-au mai putut da imagini pornografice din cluburi iar acum e prea tarziu c-am intrat în post. Tot e bine că, în sfarşit, se poate circula şi presa poate beneficia aproape în fiecare zi de accidente de maşină.

MOARTEA UNUI PROXENET- “tragedie la tribunal”

De cate ori moare un om care a adus plusvaloare speciei umane, fie prin creaţia lui fie pentru că a fost doar un om cumsecade, se spune că l-a luat Dumnezeu la el pentru că Dumnezeu îi ia pe cei buni iar pe cei răi îi lasă pe Pămant, de parcă Pămantul ar fi groapa de gunoi uman a Universului. Rareori se întamplă ca, dintre resturile umanoide lăsate să ne polueze existenţa, vreun gunoi să dispară fizic din peisaj, iar atunci se spune că l-a pedepsit Dumnezeu. Explicaţia logică pentru ambele variante dată de predicatorii ideologiei creştine e “Crede şi nu cerceta!”, d-asta nici nun e batem capul!

Zilele trecute s-a dus la nefiinţe un astfel de rebut uman, Proxenetul Damaschin, ajuns celebru datorită faptului că s-a dat în spectacol la nunta uneia dintre surorile Gabor, pe care voia să le “protejeze” şi după ce au ieşit de sub tutela lui.

WHITNEY HOUSTON

THE VOICE

“VOCEA” planetei a fost găsită moartă într-un hotel, din cauze, deocamdată, necunoscute. Lumea, zice-se, e în şoc deşi moartea vedetelor americane, după acelaşi tipar, este aproape un eveniment aşteptat iar “şocul” este amortizat imediat cu bla-blauri gen: “va trăi veşnic prin muzica ei”, “acum se află într-un loc mai bun” sau încurajatorul: “să nu-i plangem moartea, să-i sărbătorim viaţa!” Aceeaşi reacţie de alienaţi am văzut şi la moartea lui Michael Jackson fără ca nimeni să se revolte împotriva unui tipar de omorat staruri. Dacă moartea e un lucru firesc pentru toate culturile şi civilizaţiile, pentru show-bizzul american, moartea din cauze niciodată pe deplin elucidate, este adevărata moarte din cauze naturale. Elvis Priestley, Marilyn Monroe, Michael Jackson, Whitney Houston au murit fără să sufere de vreo boală cronică doar că se tratau cu barbiturice.

De altfel, America poate să-şi patenteze această invenţie, Starul, alături de hamburgerul obezităţii şi băutura cu gust de mucegai, toate recomandate şi copiiilor.

Pe scurt, Vedeta este un utilaj uman pe care profitorii îl exploatează pană la moarte dar şi după moarte cand încep să vandă ce-a mai rămas din biata fiinţă zdrenţuită, inclusiv jurnalele, barfele “binevoitorilor” şi toate celelalte mărunţişuri impregnate de existenţa ei. Chiar şi după zeci de ani se mai găseşte cate o fotografie, de obicei compromiţătoare, sau vreo batistă ce se presupune că i-a aparţinut.

SONDAJE! SONDAJE!

După ce manifestanţii iar apoi iarna au pus painea pe masă pentru toată presa, bula de rating s-a înţepat în ciulinii Bărăganului şi s-a desumflat mai brusc decat aia imobiliară, lăsand poporul plictisit de protestatari, de nămeţi, de televizor etc.

Apoi, pancartele zdrenţuite care au mai rămas prin pieţe au trebuit refăcute cu ştersături pentru că premierul Boc a demisionat împreună cu toţi miniştri PDL-işti. Asta le-a turnat plumb în picioare moguliziunilor ca după o petrecere în care s-a băut atat de mult că unii nici nu mai ştiu ce-au făcut. Mai apoi, Mihai Răzvan Ungureanu a fost numit prim-ministru şi ziariştii lu’ Peşte, indifferent de peştele lor, s-au aruncat în capul desemnatului mai întâi prin răspandire de bărfe iar apoi înconjurandu-l cu microfoanele folosite ca nişte bâte. Unul l-a şi lovit, de altfel.

ARTISTII SI SOCIALISMUL

Dihonia pornită de la o minciună, lupta de clasă, i-a făcut pe mulţi intelectuali să nu se declare de stanga, de ruşine să nu fie asociaţi cu comuniştii. Multă “lume bună” de la noi, luată de val, s-a declarat de dreapta şi a înfierat clasa muncitoare, aia ridicol de umilă care şi acum zice “Să trăiţi!”, fără să fi avut vreodată vreun deserviciu de pe urma acestei categorii sociale.

Era greu să te pui contra valului de complimente şi compătimiri pe care gazdele de emisiuni tv. le revărsau asupra artiştilor “iubiţi”, profesorilor “mentori”, doctorilor “care făceau minuni” etc.

Artiştii, de exemplu, oameni deschişi la minte prin natura lor, fiind cei care trăiesc în cea mai mare măsură din libertatea de exprimare, s-au năpustit toţi spre dreapta de frica cenzurii. Atunci nu ştiau că există şi-n capitalism cenzura “politically correct”. 

PROTESTELE DIN ROMANIA

“DIALOG”

“Din punct de vedere material mă descurc dar sentimental şi social nu.”-protestatar/protv/21ian/19:05

De cand ne-am pricopsit cu libertatea de exprimare, în loc să ne îmbogăţim vocabularul, am adăugat limbajului de lemn alte două forme de exprimare inutile: trăncăneala fără rost şi vorbirea codată. Nu mai spun că această libertate a înlăturat efectiv obligativitatea învăţării limbii romane iar defectele de dicţie par a fi prima cerinţă la angajarea în televiziune. In plus, pe langă meseriile noi apărute după “89 cum ar fi hair-style-ismul, a apărut şi această specialitate, comunicarea. Un fel de cui al lui Pepelea în viaţa fiecăruia, lipsa de comunicare este invocată drept cauza tuturor relelor, de la divorţ pană la neînţelegerile dintre partide sau dintre presă şi restul lumii.

De cand au început protestele “revoluţionarilor”, pentru că asta e categoria principală reprezentată în stradă, ni s-au comunicat tot felul de lucruri prin gura răsculaţilor şi a invitaţilor, mereu aceeaşi: Paula Iacob, Bogdan Chiriac, Monica Tatoiu (am văzut-o şi pe Travel Mix), învăţătoarea ajunsă vedetă, Razvan Teodorescu etc. Cel mai mult, însă, au vorbit tot moderatorii în acelaşi stil plictisitor, chinuindu-se să-şi găsească cuvintele, să ia prim planul, să recapituleze sau să se dea exemplu pe ei. Aceşti mancători de timp, cred că noi ne uităm la televizor pentru ei, nu pentru subiect şi invitaţi.

LEGEA SANATATII

Trecuse o săptămană de la primul revelion pe anul ăsta, şi tot romanul stătea atarnat pe gaura de la balconul închis savurand o ţigara împuţită autohtonă în timp ce nevasta încălzea, în acelaşi serial, oala cu sarmale. La televizor se transmiteau cutremure de pană la 4 grade, din oră în oră, zilnic, în aşteptarea unei catastrofe aducătoare de bani. Nimic nu părea să-i aducă împreună pe cei dragi, de parcă maieul lui jovial şi halatul ei decolorat dar plinuţ se respingeau reciproc avantajos iar axilele lui puternic păroase şi părul ei tapat şi lipit de cap se ignorau cu aroganţă.

In timpul ăsta, din televizor se fasaiau ştiri de interes naţional cum ar fi: pitonul pus la cură de slăbire, vanturi în Campia Romană şi fufe opărite pe burtă la saloane cosmetice.

PRASLEA CEL VOINIC SI TESTICULELE DE AUR

  Tămpită de cat a ţinut camera în rectul dansatoarelor din cluburi şi microfoanele în boturile siliconate ale acestor animatoare, presa a luat-o razna la propriu cand l-a întampinat pe profesorul pervers de la Jean Monnet ca pe un erou. Dezaxatul a fost eliberat din arest preventiv şi a fost aşteptat la poartă de mama lui, dar şi de o armată de ziarişti înfometaţi care au făcut zid în jurul abuzatorului în lipsa eventualilor prieteni care au lipsit cu desăvarşire. Stricăciunile îşi poartă de grijă între ele aşa că schimbul de amabilităţi nu putea fi decat unul familiar de genul: “Ce i-aţi pregătit de mancare?” iar răspunsul l-aţi ghicit: “Sarmale”.

MOS CRACIUN

Moş Crăciun a venit să-şi ia “darul”

Se făcea că Maria a pornit spre Bethleem să se recenzeze pe 2011 dar acolo i-a venit sorocul şi l-a născut pe Moş Crăciun. Toată presa o aştepta s-o dea la televizor şi s-o marketizeze cum se cuvine ca să scoată profit dintr-un aşa moment înălţător.

De fapt, totul începe hăt, din primăvară, cand a ajuns la telespectator Buna Vestire că s-au pus în vanzare pachetele de turism pentru sărbători. De-atunci păcătoşii sunt îndemnaţi zi de zi, de 2-3 ori pe oră să se mântuiască prin consum şi să aducă ofrande Sf. Sponsor care, din templul lui, televizorul, aduce oamenilor emisiuni frumoase şi filme cu Stallone. In milostenia lui, Sf. Shopping face reduceri de 0.99% şi ameninţă cu scumpirea oridecateori scade consumul pentru că e un Dumnezeu bun care nu bate cu parul doar îţi dă cu nuiaua peste degete pană scuturi portofelul. La randul lor, apostolii Sfantului, vedetele ţinute în icoana tv, se străduiesc să catehizeze un popor strans la pungă a cărui mentalitate trebuie schimbată cu orice preţ pentru ca banu’ să circule.

Astfel, Preacuvioasa Publicitate munceşte din greu tot anul iar nevrednicii ei supuşi se antrenează la împins

ORANGE ROMANIA

CUM TI SE SCHIMBA ZIUA CU ORANGE

notificare de plată

Stimate client,

Conform situaţiei contului dumneavoastră Orange, înregistraţi un debit de 10:37 lei reprezentand valoarea facturilor scadente şi neachitate pană în present.

Drept urmare aţi fost înscris în sistemul de evidenţă a datornicilor, aparţinand companiilor de telefonie mobilă. Aceste informaţii vor fi reactualizate imediat ce se va înregistra plata integrală a debitului datorat.

Suma restantă trebuie achitată pană la data limită 5 decembrie 2011. La efectuarea plăţii este necesar să menţionaţi codul de abonat Orange: 4536272899900002—3988

Orange Romania poate cesiona datoriile care figurează în contul dumneavoastră către o agenţie specializată în recuperarea debitului.

In cazul neplăţii, ne rezervăm dreptul de a sesiza instanţele judecătoreşti competente pentru recuperarea debitului la care se vor adăuga penalităţi de întarziere actualizate, urmand ca dumneavoastră să achitaţi inclusive cheltuieli de judecată.

Pentru a găsi împreună o soluţie sau pentru orice alte informaţii despre plăţi, ne puteţi contacta în intervalul……..de pe un număr mobil…….fix……e-mail…..prin poştă…..

In cazul în care aţi efectuat deja plata facturilor restante vă rugăm să nu luaţi în considerare această înştiinţare.

Cu stimă,

Credit & Collection Manager

O. Şmecheră

Mălina Olinescu s-a sinucis

 A devenit obişnuinţă ca, în fiecare zi, la prima oră, să se îngurgiteze, odată cu cafeaua, ştirile “pentru de dimineaţă”, înjunghieri, violuri şi accidente de maşină cu morţi, că doar d-aia se zice că te scoli cu noaptea-n cap.

Din cand în cand, telespectatorul se trezeşte cu sinuciderea în cap, pentru că noaptea nu e un sfetnic bun pentru cine n-apucă ziua de mâine. Mălina Olinescu, o cantăreaţă drăguţă, cu probleme personale mult mai profunde, probabil, decat vor trăncăni ăştia la televizor, s-a sinucis. Fata a trecut şi pe la doctori specialişti care nu i-au fost de nici un folos după cum se vede. Acum, c-a murit, toată lumea îşi dă cu părerea în gol despre motivul sinuciderii şi, în acelaşi timp, profită cat poate după cum urmează: “click aici ca să vezi traseul artistic al Mălinei” sau “priviţi imagini cu trupul artistei” sau, dacă eşti tabloid grobian, pui ştirea langă “cinci poziţii de sex care nu te vor dezamăgi niciodată”. Peste cateva zile fiecare se va lăuda că a avut cele mai multe accesări pe acest subiect.

DISPONIBILIZARI BUGETARI

Cum îţi cumperi o maşină în Romania

Dacă foloseşti programul Rabla:

-te duci la secţia financiară ptr. certificatul fiscal; 52 lei ca să ţi-l dea pe loc/2lei după patru zile; pe loc înseamnă peste o oră ca să lase impresia că treaba asta cere timp, de parcă ar trebui să te caute, ca pe vremuri într-un vraf de dosare.

-faci copii legalizate după maşina veche: talon, carte identitate, buletin

-duci maşina la Rabla de unde iei o adeverinţă că ai dus maşina

-te duci la Poliţie s-o radiezi

-înapoi la Rabla să-ţi iei voucherul după radiere

Iţi cumperi maşina nouă.

-te duci la biroul de copiat acte să ţi se bată la maşină Cartea de identitate a maşinii + fişa de înmatriculare; ţi se fac şi copii: 35 lei

-te duci la Circa Financiară ptr. Taxa de poluare; calcularea taxei le ia 4 zile de parcă n-ar fi nişte standarde

-mergi la CEC să plăteşti Taxa de talon: 37 lei

-apoi mergi la Secţia financiară de unde aparţii ca să te ia în evidenţă pentru impozit; taxa de înmatriculare: 52 lei

-au trecut 4 zile şi mergi să-ţi iei bonul cu taxa de poluare, minim 50 lei

-mergi la Trezorerie s-o plăteşti

-au trecut 5 zile deci trebuie să mergi la Secţia Financiară de unde aparţii să-ţi iei fişa de înmatriculare

-secţia financiară de unde aparţii ca să-ţi dea că n-ai datorii

-apoi la Poliţie s-o înmatriculezi şi plăteşti numerele: 85 lei

-scoaterea de la impozit a maşinii vechi

1 decembrie-Ziua naţională a Romaniei la televizor

Moş Ion Gloată

Ziua a început în forţă la Protv cu o etalare de ciurucuri naţionale, cantăcioşi, mai exact, şi a apus la Acces Direct cu îndemnul: cine crede c-a văzut-o pe Elodia, să sune aici!

In cuprins, Realitatea a avut tema Romania Răde, Antena 1 o panaramă de divertisment, Protveul a băgat desene animate şi filme ,(mai bine!) iar B1 ne tot îndemna să spunem La mulţi ani, Romania!. S-a servit tradiţionala fasole cu carnaţi, că ciolanul s-a mancat de mult, iar la Alba Iulia s-au împărţit fripturi pentru că, zice Realitatea, n-au mai fost bani de sarmale. Adică, dacă n-ai paine, mananci cozonac. S-a putut vedea încă o dată că, în afară de înghesuiala de la moaşte, romanii nu mai formează o mulţime psihologică altundeva decat la mancarea gătită la cazan. Mulţime psihologică, vorba-vine, pentru că, deşi indivizii care o compun au acelaşi ţel, totuşi fiecare trage pentru el însuşi. Astfel, Moş Ion Gloată de la bloc l-a călcat în picioare pe Moş Homeless ca să-i ia mancarea de la gură. Cainii se ţineau departe, de frică.

Al doilea lait motiv, după fasole, a fost, cum altfel, mandria de a fi roman. Asta e o temă americană unde trebuie să-ţi găseşti motive de mandrie tot timpul, indifferent cat ai fi de indolent sau de mediocru. Ieri, de ziua naţională, motivele noastre de mandrie au fost cantăreţii de popcorn, copilul care a cantat la San Remo şi alţi participanţi la concursuri de “talent” adică genul de emisiuni unde concurenţii îşi spun povestea vieţii, aia tristă, iar apoi fac tot felul de giumbuşlucuri ca să impresioneze audienţa.

Proteveul a avut “pentru de dimineaţă”, pe langă cele două cantăreţe, un reportaj cu copii de 16 ani, varsta postului, copii de zece pe linie. E o prostie aşa ceva, zece pe linie nu există, iar un ziarist a dovedit, la un moment dat, că olimpicii, de exemplu, sunt lăsaţi să copieze la teze şi examene ca să iasă în halul ăsta de “supradotaţi”. E clar că, dacă înveţi 7-8 ore pe zi pentru o disciplină, nu mai ai timp să înveţi de zece şi pentru celelalte. Pe langă eminenţi, în ghiveciul protv şi-a făcut loc un taraf în ţigăneşte şi o femeie care căra o crosnie de lemne. Apoi a venit Leslie Hawke cu campania de alfabetizare a copiiilor din ţigănii care sunt aşa de săraci că nici n-au cu ce se-ncălţa. Păi da, pentru că banii de la stat încălzesc palatele cu ţurţuri. In acelaşi program, prefăcuta voice-over ne-a prezentat şi un caz trist al unui băiat a cărui mamă a murit de “boala progresului” cum o împachetează doctorii şi care, acum vinde limonadă să-i ajute pe copiii de la Marie Curie. Mesajul ultimelor două reportaje e tipic americănesc: să ne ajutăm singuri adică să ne implicăm cu toţii acolo unde statul nesimţit nu-şi face treaba. Avem un singur răspuns: profitul Loteriei Romane şi scăderea evaziunii fiscale. Mesajele din străinătate au fost de la romanii de la Google care iubeau Romania fie pentru munţi şi paduri fie pentru branza de Dobrogea. Cum spunea cineva: şi eu as zice cheeeeese! dac-aş fi în locul lor.

Fursecul de la cafea a fost americanul Sam care iubeşte Romania şi încă se mai minunează de ea cand îi filmează veceul din curte.

Si Realitatea a surprins ce avem mai bun, Romania Rade, ziceau ei, dar informau că romanii sunt mai săraci de sărbătorile astea. Chiar fără nici o sărbătoare ei au aceeaşi ştire despre sărăcie în fiecare zi. Restul ştirilor sunt demne de cnn-ul romanesc, adică: Isus Christos s-a arătat într-un butuc şi un bărbat a rămas înţepenit pe horn. Vorba cuiva: o fi fost Moş Crăciun!

La TVR, sărbătoare sau nu, se cantă muzică populară, care nu-i folclor, binenţeles, e doar un pretext ca să aibă servici’ fata aia nefrumoasă, a cui pilă o fi şi ea! La fel e rubrica tragerilor Loto unde o armată de inutili îşi iau salarii excelente după urma săracilor obligaţi la chetă. Apropos, picioare urate ca la TVR, mai rar!

Pentru după-masă, B1 a avut la Fapt divers două doamne cunoscătoare de istorie, asta ne-a plăcut, iar după cină, la un coniac şi-un trabuc, invitaţii de la Sub semnul întrebării între care Grigore Leşe, aseară cel puţin, a fost ăl dintai, ne-au făcut să ne mai vină inima la loc. De remarcat e şi faptul că a fost poate cea mai însorită zi de 1 Decembrie din cate ne amintim şi munca armatei şi poliţiei, pentru prima dată, n-a mai fost degeaba. Dacă dăm la o parte reporterii ieşiţi in fruntea paradei şi ţinem minte copiii care s-au bucurat să-şi bage nasul prin tancurile militare şi maşinile de poliţie, putem să ne tragem pe maini de reţeta show-bizzului. S-avem încredere în ce nu se vede în presă şi să-l credem pe Grigore Leşe: “ Nu vă descurajaţi, Romania nu-i asta de-o vedem noi zilnic la televizor!”! (B1/sub semnul întrebării/1 dec./21:49)

P.S. Pentru Ce-ţi doresc eu ţie dulce, Romanie? de la B1:
-să se predea la şcoală tehnicile de manipulare folosite de mass-media

-să fie publicitate doar între programe pentru că d-aici se trage ADHD-ul

EUTANASIEREA CAINILOR IN CAMERA DEPUTATILOR

Soluţia: toţi cainii să aibă medic veterinar, Pedeapsa cu moartea pentru Crime împotriva umanităţii

La drept vorbind, atunci cand văd la televizor, sub avertismentul “Atenţie, imagini şocante!”,ororile de care sunt în stare oamenii, cei mai mulţi spun: “Aştia ar trebui omoraţi!” Cum asta nu se poate, omorarea cainilor pare terapia cea mai la îndemană pentru calmarea nervilor iar pentru PSD eutanasierea lui Geoană. Cum trăim într-o ţară murdară de corupţie şi cruzimi de tot felul, unii sunt de părere că omorarea cainilor ne-ar transforma într-o ţară civilizată. Dar, ca să fim cu adevărat liniştiţi, adevărul e că am vrea să dispară după străzi mai multe arătări cu chip de om şi, chiar dacă nu recunoaştem, în sinea noastră i-am vrea morţi.

Dacă tot ne apucăm şi ca să prospere şi clientela PDL-ului, pentru că ei se vor apuca de omorat, ar fi plăcut să ne gandim pe cine am mai vrea să facem să dispară:

-Cel mai recent exemplu este al Proxenetei care ţinea ostatici doi copii pe care îi înfometa ca s-o oblige pe mama lor să se prostitueze. Nu cred că e cineva care să n-o vrea eutanasiată! Cu toate astea, această greşeala a naturii va umbla liberă pe străzi, mai devreme sau mai tarziu.

Cod roşu la PSD. MIRCEA GEOANA

E o toamnă blandă, bogată, care a început cu o recoltă peste aşteptări şi se sfarşeste încet, plină de gutui, gogonele, creştere economică şi inflaţie scăzută. E atat de plictisitor de normală încat dacă n-ar fi televizorul plin de divertisment emo cu cantec, glume puturoase din puii Antenei1 şi urticariile Happy Hour şi Acces Direct, am intra in depresie de prea mult bine.  Anul ăsta nu s-a scos un ban din inundaţii, coduri şi alte prăpăduri în masă deşi, la prima ninsoare din Tibleş-Oas-Gutai, reporterii au fost acolo să bage lemne-n sobă. In fiecare zi “mercurul din termometre” a fost comparat cu media perioadei şi, cand nu pica exact pe ea, era motiv de îngrijorare. Luaţi-vă fularele, îmbrăcaţi-vă gros, astăzi nu e cazul să vă puneţi ochelari de soare! A fost secetă, la un moment dat şi Tănase s-a băgat în Dunăre cu doi cameramani după el ca să-i surprindă vedetismul faţă şi profil iar Realitatea, aia care a rămas pe acelaşi buton, a făcut o emisiune în care, pe ecran, trona titlul: cea mai mare secetă din ultimii 50 de ani spre disperarea invitaţilor meteorologi care, doar nu i-au implorat, să corecteze şi nimic!

Dar, pentru că nu moare presa cand vrea toamna, atunci cand îi vine vremea politicii să semene sau să culeagă, păsările necălătoare pot să trăiască lejer din ciugulit iar greierii din talpa presei să cante vesel: cri, cri, cri, ştire, rating, publicitate, cri, nu credeam c-o să mai vii!

DE CE IUBIM ROMANIA

Ia, de ce iubiti Romania?

Ziarul Gandul are o campanie cu titlu de mantră care are scopul de a-i face pe romani să-si iubească ţara pentru că, uite, nişte străini s-au îndrăgostit de ea de cum au văzut-o.

Americanul Sam, e unul dintre ei. Omul se supranumeşte : “Regele Romaniei, mai roman decat tine.” Cu regii suntem obişnuiţi, că s-a împuţit locul de coroane. “Auzeam tot timpul în capul meu o voce care-mi spunea: trebuie să te muţi aici, să trăieşti aici, e cel mai bun pentru tine.” Acu’ începem să-nţelegem de ce-ţi place! Mai spune el că profesori de romană i-au fost ţiganii şi manelele. Deja eşti d-al locului pentru că tot ăştia îi educă şi pe copiii din zilele noastre. De-asta nici nu se consideră un roman obişnuit:  “Sunt mai roman decat tine care nu ştii decat să te plangi!” Bravo! Nouă ne plac mult criticile! A mai încercat şi Madonna şi-ai văzut ce-a păţit!

“Acum aici e casa mea şi aici o să mă îngropaţi.” Fii pe pace, fac romancele nişte pomeni!

Tot pentru a-şi petrece ultima parte a vieţii a venit şi profesorul Eugene van Itterbeek din Belgia, actualmente “vecinul din Cisnădioara”, “pentru că a preferat luxul liniştii, al naturii de o frumuseţe extraordinară şi al unei culturi diverse, în locul confortului de care s-ar fi bucurat în ţara sa natală.” Ati înţeles, da? Omul “şi-a cumpărat o casă cocoţată pe un vârf de deal, la câţiva paşi de cimitirul în care îşi va dormi somnul de veci.” Si el a auzit bancul cu romancele bune doar pentru petrecerea spre lumea celor drepţi.

Al treilea străin care suferă de dragoste la prima vedere este un sang royal la picioarele căruia s-au îngrămădit ziariştii ca zulu children cand au văzut locomotiva şi l-au decretat “Charles, Rege de Romania”, că parcă n-aveam şi-aşa destui. “Charles a devenit unul dintre cei mai buni romani…”, zice Gandul. "Dacă te plimbi prin satul Viscri vei vedea un peisaj aşa cum era şi în Anglia, în Evul Mediu.” I-auzi!

Reporterul, Marian Sultănoiu, ne prezintă şi el o bucată de peisaj mirific: "N-ai un ban?!" Mă întorc brusc trezit din reverie. Un ţigănuş mai mare, urmat de trei mucoşi mă cântăresc cu aplicaţie.”Minunat!Chiar nu ştim ce nu le place romanilor!

De notat că, toţi cei trei de mai sus, apreciază acel loc cu acea problemă, anume Transilvania dar, mai ales Sibiul, adică locuri mai săseşti ca arhitectură şi compoziţie.

Mister Paul Wood, un alt englez stabilit în Romania, a simţit un ataşament după ce a stat o oră la Sighişoara, într-un cartier din apropierea gării. "Era decrepit, prăfuit, totul era vechi". De remarcat că domnul englez n-a făcut cunoştinţă cu domnişoara Romania prin intermediul unor zone din Ialomiţa, Damboviţa, Giurgiu, Vaslui etc. pentru că atunci ar fi trebuit să înveţe s-o iubească pe Romania, aşa ca englezoaicele din romane care trebuiau să se mărite ca să n-ajungă pe drumuri. Omul s-a mutat în centrul vechi din Bucureşti. “Ştiu că străzile devin râuri inaccesibile când plouă. Ştiu că ar trebui să fiu mulţumit când gropile şi trotuarele sunt reînnoite cu fonduri europene, dar nu sunt. În mod iresponsabil, eu sunt entuziasmat de o frumuseţe pe care am găsit-o în paragină când am venit aici pentru prima oară, în 1990”, zice englezul care recunoaşte că "Totul este greu în România, după o vreme începe să-ţi placă sau înnebuneşti". Asta înseamnă că noi nu ne simţim prea bine. Pană o să auzim nişte voci care să ne spună că nu suntem nebuni, mai ţinem în noi.Un alt iubitor de Romania este Alexandre Eram, un francez care a venit la noi curand după revoluţie, cand a putut s-aleagă din varful grămezii, nu ca alţii care au venit la spartul targului şi s-au mulţumit cu ce-a rămas. De-asta s-a ales cu Andreea Esca. El are afaceri în Romania şi a sosit aici după ce a călătorit şi locuit prin alte ţări. Spune că ţara noastră este prezentată negativ în străinătate dar cred că mai proastă decat se vede ţara în televiziunile romaneşti şi, în general, în presa romanească, nu se vede niciunde. "Am venit în România în iunie 1992 cu o jachetă foare groasă pe mine. Ştiam că aici e foarte frig, că e ca-n Siberia. Dar am găsit 40 de grade şi mi-am zis: Ce se întâmplă aici? Credeam că sunt numai căruţe, dar am văzut super-maşini.” Adică omul se aştepta la cei mai rău şi d-aia s-a simţit bine.

Toate astea mi-au adus aminte de emisiunea antropologului de la Discovery, cel care, prin natura meseriei sale, descoperă triburi care trăiesc în junglă şi care e încantat peste poate de modul de viaţă al acestor “păstrători de tradiţii”.

HULIGANII DIN FOTBAL. INCIDENTUL DE LA PLOIESTI

VIOLENTA LEGALA. ULTRAJ CONTRA BUNELOR MORAVURI.

Incidentul de la Ploieşti în care un huligan loveşte cu boxul sau doar cu pumnul un fotbalist, a dat ocazia lucrătorilor din presă să se repeadă cu pumnii şi picioarele asupra subiectului.

Pentru că violenţa verbală nu produce contuzii, hematoame, fracturi sau bacterii detectabile în laborator pe care să le treci într-un certificat medico-legal, ea nu dă socoteală nici în faţa legii, nici la protecţia consumatorului. Prin urmare, spre deosebire de agresiunile din presă, fapta agresorului care a dat cu pumnul e foarte clară. Toată lumea a văzut ce s-a întamplat, semnele loviturii stau mărturie pe faţa sportivului iar fapta se încadrează într-un articol de lege care o să-l trimită la puşcărie pe drept.

Pentru că ştirea e caldă, presa încă nu s-a pus de accord: în EVZ agresorul dădea muzica prea tare, în alte ziare părinţii şi vecinii îl descriu ca pe un băiat liniştit iar în calitate de supporter de fotbal, se manifesta violent. La început a acţionat singur, mai nou a fost ajutat de alţi doi huligani care au distras atenţia stewarzilor şi, în plus, un ochi ager ar fi văzut cum un fotbalist ar fi dosit boxul care, ştire de ultimă oră, era doar o brichetă. Bomboana după coliva mediatică a pus-o Becali care l-a condamnat pe inculpatul de serviciu: 7 ani cu executare. Presa a mers la blocul unde locuieşte huliganul şi a întrebat o pensionară cum se simte, ce altceva puteau s-o întrebe? Sigur că ne e frică să stăm în bloc cu un huligan! a zis femeia. Ea nu ştia că termenul se referă la hooligans dar, ce contează! Intre timp, în presa online am văzut undeva: click aici să-i vezi ura cand loveşte!

Evident lupta se duce între Războinicul Luminii şi Cavalerul Intunericului, fiecare cu gaşca lui. Primul are unde să-şi exteriorizeze agresivitatea pentru că presa s-a aşezat preş la picioarele lui, celălalt se sufocă de nebăgat în seamă în vizuina din palatul de beton.

Fotbalul e la mijloc iar stadionul e campul de bătălie unde găştile stau faţă în faţă. Pentru că despre găşti este vorba şi despre arbitrii bine plătiţi din presă care-i întărată pe toţi şi pe urmă profită. Libertatea de exprimare n-are limite şi nu intră sub incidenţa legii, oricate razboaie inutile ar isca si oricate minciuni ar debita. Ziariştii au avantajul că îşi revarsă violenţa din interiorul minţii lor în scris dar mai ales verbal unde, neavand semne de punctuaţie, pot să prăvale vorbele şi chiar să le gesticuleze sau să le lovească virtual de faţa adversarului, chiar absent. Iar dacă n-au participat direct pot să-şi imagineze ce-ar fi făcut ei şi să ne plictisească şi pe noi cu asta.

La război ca la război dar după război, mulţi viteji s-arată. La emisiunea lui R.Turcescu de luni seară (31oct.2011) s-a petrecut celebra  scenă de bătaie din filmele cu cowboy. Spectatorii din platou au fost întrebaţi dacă l-ar fi lovit pe aggressor aşa cum a făcut un fotbalist de la Steaua, o întrebare care n-avea altă treabă decat să-i dea ocazia moderatorului să spună că el şi Cartianu au mai dat pumni şi, cu un ton mai jos, au mai şi luat. Cartianu n-a zis nici că da, nici că nu, aşa că Turcescu părea a se lăuda că el e singurul rămas în picioare în mijlocul saloonului cu pumnişorii stranşi şi tocul pistolului la genunchi. Il şi vedeam pe carciumar cum se ivea de sub tejghea scuturandu-se de cioburi şi turnandu-i Ziaristului cel Viteaz unu’ dublu. Apoi cum s-a dat în spate şi l-a privit cu admiraţie: nimeni nu dădea whiskyul pe gat ca el!

Altfel, toată discuţia era fără rost pentru că, într-un fel gandeşti cand eşti direct implicat, în alt fel cand eşti pe margine şi este deja altceva cand comentezi un eveniment deja consumat. Cu mintea rece poţi chiar să scrii un articol în care să faci legătura dintre uppercutul pe care l-a aplicat T. Băsescu unui copil pe care l-a făcut să moară de ras şi lovitura extrem de periculoasă pe care a dat-o un individ iresponsabil unui fotbalist, aşa cum face dl. CTPopescu. Dar nici asta nu are nici o legătură cu adevărul pentru că, la noi, agresivitatea suporterului de fotbal este specializată, fiind bine dirijată de către mass-media care i-a indus ideea  că ştirile despre Becali sunt ştiri din sport.

Adevărul este că nişte “găşti” de agresori şmecheri care au luat cu japca cluburile de fotbal, sunt mană în mană cu presa, o altă gaşcă lipsită de scrupule care ar face orice pentru bani iar galeria e după chipul şi asemănarea ştirilor din fotbal care incită la violenţă sau chiar creează barfe care să ducă la declaraţii belicoase. După ce starnesc huliganii şi le fac videoclipuri pe hip-hop, ziariştii se dau în spate şi se miră ce violenţi sunt. Apoi dau o ştire despre ce fotbalist şi-a mai luat breloc o paraşută. Nici n-ar trebui să aibă voie să-şi numească rubrica Sport ci, mai degrabă, art. 321, aliniatul 2, Cod Penal: Ultraj contra bunelor moravuri.

GABRIELA VRANCEANU GRAVIDA

TELEGRAVIDE sau VEDETE PE OUA

Am înţeles că la Antena 3, Gabriela Vranceanu Pandele şi-a luat un fel de adio, dar răman cu tine, de la postul şi emisiunea unde patronul ei Voiculescu se autoinvita şi o complimenta în maniera celui care scoate banii înainte. Adică i-a zis odată ceva de genul: e cald în studio dar cand te văd pe tine mi-e şi mai cald. Probabil că, la sfarşit, i-a spus “Thank you ma’m!”.

Ceremonialul de despărţire s-a derulat la Sinteza Zilei de unde Realitatea a preluat secvenţa în care ea şi Gadea stăteau pe scaunele alea de bar, în mijlocul sălii, o risipă de spaţiu de altfel, şi discutau despre activitatea ei viitoare care va consta din rare emisiuni cu oameni de cultură, de talent sau aşa ceva. Motivul acestei retrageri l-am văzut la Banciu: vedeta e gravidă.

Graviditatea la vedete e foarte specială. Ele nu reusesc să se împuieze decat foarte greu după multe rugăciuni, posturi lungi şi tratamente. Nici una nu rămane gravidă pe cale naturală, numai cu Sfantul Duh pentru că, atunci cand sunt întrebate dacă vor avea copii, răspund: dacă vrea Dumnezeu. Adică ele nu folosesc anticoncepţionale, ele aşteaptă perioada de împerechere şi se acuplează ca animalele, fără prezervativ. După care vedeta aşteaptă să vadă dac-a prins şi, între timp, da interviuri. Cand, în sfarşit, minunea se întamplă, dar  nu se vede, cameramanii o tot pozează în fiecare săptămană mai ceva ca ecograful. Aţi văzut că acum nu se mai poartă rochiile alea largi care ridicau imediat bărbaţii de pe scaun în autobus, acum se poartă rochiile stramte, mulate pe burtă, cum purtau înainte femeile care n-aveau bani să-şi cumpere ceva adecvat. Intre timp toată ţara are greţuri, vomită şi, spre sfarşitul sarcinii cand îşi adună gravida laptăria într-un sutien de două ori mai mic dandu-i conoraţie de “sexi”, deja ne-a întors stomacul pe dos. Inainte era de prost gust sau neglijent să atarne sanii şi să mai facă şi o tăietură la mijloc semanand perfect cu o altă parte anatomică a corpului. Acum, acest “sexi” a înlocuit canoanele estetice şi are menirea de a distrage atenţia de la alte defecte. In acelaşi timp, femeia modernă a vrut să scape de titulatura de “embarrassed”, “embarasada” pentru telenoveliste.La urma-urmei si vaca îşi poartă ugerul p-afară .

DISCURSUL REGELUI MIHAI

ALTETA, ALTETA, DUDA, ILIESCU…

Tara a aşteptat, probabil cu nelinişte interioară, prezenţa regelui în Parlamentul Romaniei, nu atat pentru solemnitatea momentului cat de frica eventualelor greşeli, ezitări, ţiuituri de microfoane etc. care ţin de incapacitatea noastră de a organiza ceva impecabil.

Pentru acest eveniment parlamentarii s-au sculat cu noaptea în cap ca s-ajungă la 10:00 la serviciu, îmbrăcaţi în costumul ăl mai bun. A fost prima şi ultima dată cand au fost nevoiţi să se uite la ceas cu un motiv şi nu doar ca să mai treacă timpul, pentru că fuseseră avertizaţi în legătură cu punctualitatea regală. Au stat în picioare la intonarea imnului, au stat resemnaţi la discursul lui M.Geoană aşteptandu-se să dureze şi, probabil, nici n-au avut timp să-şi dea seama cand a trecut discursul regelui.

Totul a durat mai puţin de o jumătate de oră şi a fost greu de valorificat de către televiziuni avand în vedere că n-aveai ce barfi şi nici lacrimi n-au curs şuvoi. In preambul, trimisa Amalia Enache a anunţat că Regelui îi va fi înmanat “colonul” Camerei deputaţilor, Colanul adică. De altfel, protv-ul a băgat publicitate imediat dupa discurs şi a trecut la programul obişnuit, opera-săpun americană de spălat creierii. (Apropos, calul e simbolul morţii, deştepţilor!)

B1, Realitatea, Antena 3 au continuat discuţia pe marginea evenimentului cu invitaţi cat de cat politicoşi. Moderatoarele de la Antena3 au obiceiul să se gătească atunci cand vine vorba de “regalităţi” dar efectul este exact pe dos: ca şi cand ai pune o pălărie cu pene uneia care a purtat basma toată viaţa. E o lipsă de “maiestate” acolo!

Realitatea a avut-o ca istoric pe E. Vijulie, mă rog, nu ştim cată autoritate are ea. Si nu doar în domeniul ăsta. Tvr-ul a închis subiectul destul de repede cand încă nici nu se terminaseră şedinţele foto de pe holurile parlamentului şi unde politicienii se pupau cand se întalneau, n-am înţeles de ce.

Discursul Geoanălui, deşi scurt, a cuprins două pompozităţi: faptul că magaoaia sinistră lăsată moştenire de Ceauşescu ar fi “panteonul democraţiei romaneşti” şi faptul că evenimentul din 25 oct.2011 ar însemna ruperea cu trecutul communist. Ideea din urmă a fost reluată şi de către Puiu Haşoti mai tarziu, semn că pentru USL a fost un prilej de campanie electorală. Adică, Ion Iliescu, cel care l-a urcat înapoi în avion pe Rege, stătea de-a dreapta lui Duda şi garanta de-acolo ruperea cu comunismul. Traian Băsescu cel care a condamnat comunismul în timp ce Vadim scotea pe gură găleţi de lături, nu e pe placul regaliştilor, nici pe placul Alteţei Duda nici pe placul lui Emil Constantinescu cel învins de structurile comuniste. Dar Iliescu, mare demnitar al regimului criminal communist, Geoană, fiul unui securist communist, Ponta- noua generaţie, vorb-aia, care atata minte a avut să pună cravate roşii organizaţiei de tineret PSD, A. Năstase-ginere de demnitar communist care azi a împărţit parlamentarilor timbre cu regele- sunt valabili. Chiar Vadim are tupeu să vorbească în favoarea regelui după ce l-a determinat la condamnarea comunismului să nu-şi mai ţină discursul in parlament. La fel academicianul Răzvan Teodorescu, cel care n-a vrut să condamne comunismul care după părerea lui a făcut şi lucruri bune.Chiar Voiculescu, această murdărie care ne-a rămas din ceauşism este acum un susţinător al regelui. Nu e de mirare că unii PDL-işti n-au participat pentru că ei au suportat toate mizeriile acestei turbucale bolşevico-istorice dintre comunişti şi liberali sau ţărănişti. De altfel, nici unii intelectuali monarhişti nu s-au amestecat cu actualii “susţinatori” ai regelui. Dacă mai trăia A.Paunescu era şi el în “cartea regelui” şi în graţiile partidelor istorice.

Reprezentanţii partidelor istorice îl consideră pe T.Basescu vinovat pentru eşecul lor şi îl văd pe Iliescu drept un personaj pozitiv prin comparaţie. Aceste partide s-au putut cocoţa la putere cu ajutorul PD-ului de două ori şi de fiecare dată au vrut să-l încalece.

Prima dată, pe timpul Convenţiei Democrate cand Ciorbea voia să fie lider absolut şi partidele istorice voiau să fie slujite de T.Băsescu şi de PD, ca nişte FSNişti- comunişti ce erau. Acum, Radu Campeanu e prieten cu I.Iliescu cel care i-a făcut praf şi pulbere pe el şi pe C.Coposu.

A doua oară T. Băsescu a adus PNL-ul la guvernare prin Alianţa DA şi, deşi au avut o înţelegere pe care Tăriceanu a vrut să şi-o ţină, partidul său “istoric” l-a tras înapoi. Asta a fost şi explicaţia lui Tăriceanu, a făcut ce trebuia pentru partid. Astăzi, s-au aliat cu PSD-ul şi au realizat “ruperea cu trecutul”. In fapt, PSD-ul e acum spălat şi uscat, nici communism n-a mancat nici gura nu-i miroase.

Invitarea regelui în Parlament este o chestie pur electorală. Regele nu mai reprezintă o ameninţare pentru nimeni. Au trecut 21 de ani fără ca el să poată ţine un discurs către naţiune. Abia acum Iliescu i-a dat liber, aşa cum Ceauşescu i-a eliberat pe deţinuţii politici mult după ce comunismul se instalase cu “voiculeştii” lui cu tot.

Regele, însă, nu poate să oprească această camarilă ce se formează dincolo de porţile palatului şi care descurajează pro-monarhismul pe care, de altfel, nici un “nobil” n-a fost în stare să-l explice altfel decat dandu-şi aere spre supuşi. Nici prestaţia Dudei n-ajută, chiar deloc, deşi oferta electorală viitoare e atat de slabă încat te face să te răzgandeşti.

Din păcate,  nu credem că discursul impecabil al regelui către naţiune va sta prea mult în atenţia presei. Nici nu va fi reluat ca picătura chinezească la nesfarşit pentru că, dacă s-ar intampla asta, poate ar avea un efect. Nouă ne-a plăcut prezenţa regelui, felul cum şi-a plimbat privirea peste arhitectura încărcată a “panteonului”celui mai prost “zeu” communist, discursul în care a sintetizat cat alţii într-o viaţă şi faptul că, la sfarşit, a zambit, sperăm către Principesa Margareta. Gesturi puţine, bun simţ desăvarşit  şi o modestie ce nu s-a regăsit niciodată la monarhişti. Din păcate, de politicieni nu se va lipi nimic iar poporul n-a avut timp de televizor c-a fost la moaşte.

DESPRE ACCIDENTUL LUI HUIDU

CANIBALISMUL IN DIRECT SI IN EXCLUSIVITATE-imagini de arhivă

In fiecare săptămană, dar mai ales în weekend, în Romania se întamplă accidente de circulaţie care omoară oameni şi care sunt expediate rapid de la o vreme, de cand presa nu mai are voie să filmeze morţii şi să-i transmită nebluraţi. Chiar şi aşa, una din fricile oamenilor sănătoşi la cap este să nu li se întample ceva în spaţiul public, spaţiu luat cu japca de către presă, şi să ajungă la televizor. Ei bine, de cand jurnaliştii nu mai au voie să oblige victima să reconstituie violuri şi să filmeze creierii zdrobiţi pe şosea, accidentele de maşină, principala cauză de mortalitate în Romania, sunt mai puţin înspăimantătoare decat vremea. Ieri a avut loc un accident soldat cu 5-7 morţi dar să vedem cum stăm cu vremea. Ia spune tu, jurnalista lu’peşte, să ne luăm umbrelele sau ochelarii de soare? In schimb gherţoii care se filmează cu picioarele pe volan stau pe ecrane zile întregi şi-i vedem şi la recapitulare. In ceea ce priveşte soluţiile auzim la infinit aceleaşi prostii despre amenzi mai mari, examenul de permis să fie mai greu, conducere de noapte, poligon şi alte imbecilităţi. Nu ştiu dacă se obţine undeva permisul mai greu decat la noi dar morţi asa de mulţi în accidente de maşină nu sunt în Europa. Tupeul poliţiştilor de a cere să fie examenele mai grele este tipic miliţienesc avand în vedere că ţara e plină de cocalari analfabeţi cu permis iar cine le-a dat permisul încă are serviciu la stat. Amenzile sunt enorme pentru veniturile noastre şi dacă le măreşti nu faci decat să-i laşi fără bani de benzină pe săraci pentru că ceilalţi plătesc amenda şi pleacă imediat  într-un slalom printre maşini chiar sub ochii poliţiştilor. Problema accidentelor de maşină din ţara noastră nu e o chestie de măiestrie în alte şoferiei, e o problemă de character. Ce trebuie făcut este altceva: în cazul accidentelor cu morţi sau răniţi grav din cauza şoferului, trebuie ridicat permisul pe o perioadă mai lungă, un an, doi…nouă. Cineva din poliţie chiar a arătat hiba şoferilor romani: ei nu sunt co-participanţi la traffic ei sunt concurenţi. Romanii nu se iau la întrecere nicăieri, nu protestează la nici o mizerie pe care trebuie s-o înghită de la statul roman şi aşteaptă frumos pană joacă nunta ţigănească în mijlocul străzii sau la bloc pentru că le e frică să nu le zgarie maşina ăştia care trăiesc în triburi. In schimb, ascunşi în coteaţa aia de fier, se simt în siguranţă să refuleze, să umilească şi ei pe alţii să se creadă mai deştepţi decat alţii. Ocazia de a se insulta în traffic este singura sfidare pe care romanul şi-o permite.

Nenorocirea care s-a întamplat pe 16 oct., una din datele anunţate pentru sfarşitul lumii, a dat de lucru televiziunii, acest “support de publicitate”, cum îl numeşte Vantu. A picat taman bine, duminica şi a pus în umbră accidentul de interes naţional, Ion Columbeanu buşit de bicicletă şi a închis o vreme albumul de fotografii al familiei Ceauşescu.

Serban Huidu de la Cronica Carcotaşilor a intrat pe contrasens cu jeepul, bolidul cum este numit în vocabularul de clasa întai al unora, şi a omorat trei oameni, doi pe loc iar al treilea a murit a doua zi la spital. Angajaţii tv. au tabărat pe subiect şi vor face un serial deşi s-ar putea să nu poată scoate vreo noutate din el. In fapt este vorba de tipologia tanărului de “familie bună” care s-a descurcat şi înainte şi după revoluţie şi care nu s-a maturizat sufficient cat să ia în considerare consecinţa actelor sale după cum nu-şi asuma nici conţinutul emisiunii cam pornografice pe care o prezenta. Cand “ruşinica” sărea calul zicea: nu eu, Silviu! Altfel era un băiat căruia i se puteau ierta multe pentru că făcea pe plac publicului care înjura nevăzut din faţa ecranului.

Dincolo de abordarea  ocultă gen “blestemul familiei Huidu” cu trimitere şi la accidentul de schi din Austria şi abordarea prudentă “să vedem, nu ştim ce s-a întamplat că n-am fost acolo” spre seară, frustraţii de la Antenna 3 s-au apucat să-i dea cu picioarele în cap ca dezaxaţii de la Giurgiu.

Sub pretextul că vrea să facă legătura dintre accidentul de schi şi cel de maşină Gadea de la Sinteza zilei, acest baby-face incurabil, a dat o animaţie în care un schior burtos se lovea cu capul de pom. Poate vă întrebaţi de ce dăm aceste imagini, zice el? Ia, de ce, zicem noi? Ca să vedem dacă există vreo legătură între accidentul de schi şi accidentul de maşină. Hai, lasă-ne! Si noi care credeam că vrei doar să exemplifici ce a zis celălalt necopt, M. Badea care a venit special la emisiune ca să zică de Huidu că e un gras care se crede Alberto Tomba. Să loveşti un om căzut este dovada ultimă de neputinţă. Nu trebuie să te rogi pentru el şi nici să-ţi pese, trebuie doar să stai deoparte. E al doilea caz de cannibalism de presă din ultima vreme. Primul a fost cand Realitatea a reprodus toată ziua pe ecran mesajul infantil-jenant de iubiiiire pe care i l-a trimis o angajată din tv. iubiiitului. Ei, de fapt, dădeau ştirea despre un hacker care le-a spart Messengerul unor vedete. In realitate, înfometaţii de la RTV au făcut mai mult rău persoanei decat hackerul. Ar fi trebuit, la randul lor, să fie interogaţi de poliţie, dar ei sunt deasupra legii.  

In rest, doar Protv-ul a avut imagini imediat după accident, ei au fir direct cu Smurdul, ceilalţi au ajuns după ce se terminase. Spre turbarea telespectatorilor, televiziunile au ţinut pe ecran imagini de la un alt accident în care a fost implicat tot un jeep asa că toată lumea şi-a dat cu părerea după imagini pană a apărut ARHIVA pe ecran. Sper c-aţi sughiţat că vi s-a umplut ecranul de măscări! De altfel Realitatea a mai pus o dată imagini de arhivă de la o crimă mai veche în timp ce se vorbea de o crimă “news alert”. Pe ecran era o confuzie totală: Direct, Exclusiv, Arhivă.

Spuneam, mai devreme “Huidu era”, pentru că el nu va mai fi niciodată ce-a fost. “Ghinionul” despre care s-a spus că l-a urmărit a fost că el n-a învăţat niciodată nimic din ce i s-a întamplat aşa cum nici barfitorii lui n-au învăţat. Sfarşitul lumii vine în fiecare zi pentru cineva, nu trebuie să stăm ca proştii să ne uităm după o comeată care, dacă va cădea, oricum tot o să ne ia prin surprindere.